Indeed, the Day on which One-who-Is pronounced – amidst thunder and lightning, with the sound of a trumpet and with earthquake – the Law on Mount Sinai, before the chosen people, that memorable Day has been forgotten in history. The One-who-Is did not intentionally command the commemoration of that magnificent Day by any celebration at the Temple... why? The answer is that the One-who-Is saved the commemoration of that Day for a special time at the end of history, or special for the time of the end... why?
But before I begin to speak of that event – the Day of the Law – which took place in the third month after the exit from Egypt, and before I begin by pointing out the relation of that great event of the past to the vision which the angel Gabriel was sent from heaven to explain (Dan 9:24-27) to Daniel, pointing out that this vision has in view distant times or the time of the end, I must make a few clarifications:
a) this vision has in view the chosen people situated on the firmament of history at the end of the age, according to the intention of the One-who-Is that this vision be understood at the time of the end;
b) all attempts to interpret (understand) this vision until the time of the end are a failure... why? Because this vision was sealed until the time of the end; because this vision was left specifically to be deciphered by a prophet whom the One-who-Is has promised to send „before the day of the One-who-Is, that great and dreadful day”. This is why everyone has failed to interpret this vision... all the rabbis, all the priests and teachers, all the traducers... all of them! Only the Spirit-of-prophecy can bring light to the understanding of this prophecy. This vision has nothing to do with any „Christian” interpretation, for it has always been in the mind of the One-who-Is that this vision should bring to mind the final deliverance of the chosen people, their bringing home from every corner of the earth; this vision has to do with the coming of the promised deliverer, the deliverer promised in all the prophecies about the messiah: „the servant of the One-who-Is”, „the branch (rod)”, „the son of David”, „the ruler”... the „Christians” have forced the interpretation of the „messianic” prophecies, they have put capital letters for the „servant” of the One-who-Is, and they have forced an interpretation of this vision that takes Yeshua (HaMashiach) into account; they, on the principle that a day in prophecy sometimes represents a calendar year, started from the giving of the decree of Artaxerxes (457-456 BC), adding 69 weeks (483 years), reaching the last week, the one divided in two, bringing to mind that in AD 28 Yeshua (HaMashiach) began his ministry, that halfway through the week (AD 32) he was crucified and resurrected, and 3.5 years later (AD 35), through Paul’s mission, they say, the One-who-Is turned His attention exclusively to the Gentiles while the chosen people were cast off forever. .. which is grossly untrue;
c) this vision is rather an extension of what is meant by „that day”, a day of vengeance or a year of redemption for the chosen people... this prophecy is in harmony with all eschatological prophecies which emphasize the latter-day prophesying of the holy and chosen people as a culmination of the eternal desire of the One-who-Is to manifest Himself gloriously through His chosen people. The whole book of Daniel is built on this structure of the stone that strikes as a vengeance of the One-who-Is in all the kingdoms that have oppressed His people, beginning with Babylon and ending with Rome, a Rome present today in a political-religious system, a system that has manipulated throughout the ages the Scriptures and has been in a continuous struggle with the pure truth and the chosen people. This vision speaks of the last 490 days of present history, this vision speaks of about 490 days of the blessing of the One-who-Is upon His people as an outpouring of love, of expectation, of a desire to embrace His prodigal son, but a son welcomed home with all love. „They will be Mine – says the One-who-Is – they will be a special treasure to Me on the day I prepare; I will have mercy on them as a man has mercy on his son who serves him. And then you will see again the distinction between the righteous and the wicked, between the one who serves God and the one who does not serve Him.” „For I am the One-who-Is, I do not change; therefore, you children of Jacob have not been destroyed.”
We have no problem identifying the day when the chosen people came out of the land of Egypt, out of the house of bondage. And the ease of identifying that day lies not in the brightness of the moon in the sky, but in the fact that the One-who-Is took care to ensure that that day would remain in the memory of all generations to come, establishing a feast for this purpose, a kind of pillar of remembrance on the foreheads and hands of His children delivered from bondage; it is the essence of the Passover feast, when the lamb was slaughtered and eaten in haste on the night of the day when the holy people left bondage.
It is not so easy for us to identify exactly the Day when the One-who-Is manifested Himself in all His glory on Mount Sinai, amid thunder and lightning, with the angel’s trumpet and the earthquake. Why has the One-who-Is neglected to keep in memory the Day when He made Himself known as the One-who-Is the only God, the One who brought His son Israel out of the land of Egypt? We have no reason to believe that that Day was not an important day; on the contrary, there is no Day in the history of the chosen people more important than the Day on which God pronounced His covenant with His people, saying: „I-Am the One-who-Is your God, who brought you out of the land of Egypt, out of the house of bondage. You have seen what I did to Egypt, and how I carried you on eagles’ wings and brought you here to Me. Now if you will obey My voice and keep My covenant, you shall be mine among all peoples, for all the earth is Mine; you shall be to Me a kingdom of priests and a holy nation.”
The One-who-Is has deliberately omitted to keep in memory this very special Day: the Day of the Covenant. The One-who-Is has preserved for His end-time elect the celebration of this Day, because of all the generations throughout all time since Abraham, this generation was to be – in His plan – the most special. Why? Because it is the end-time generation and the generation of the redeemer. In fact, this generation is the generation that the One-who-Is had in mind from the beginning, from the day He chose Abraham, it is the generation that will fulfill all of God’s original purpose; it is the generation of the truly firstborn – sons and daughters – chosen and formed especially for His glory, a generation of kings and queens; after all, this is one of the important themes of the message from Heaven through Daniel: „But the saints of the Most High shall receive the Kingdom and rule the Kingdom forever and ever, from everlasting to everlasting.” Thus, it will be shown that this Day of the Covenant is both connected with the coming of the deliverer and with the putting of Israel back in its proper place: the firstborn among all the nations of the earth.
There is speculation about the place of this Day in the calendar. People, more or less special, have placed this Day according to their reckoning in the calendar. Moses did not place it where some people say, and on this subject „oral tradition” has nothing to do with the Spirit-of-prophecy. Not Moses, nor any other prophet, has so far marked the place of this Day in the calendar, to be clear! On the other hand, the Scriptures are elephant clear on this subject... you just have to see it through the eyes of the One-who-Is!
In connection with this Day, the Scriptures say through Moses that the moment of the glorious manifestation on Mount Sinai of the One-who-Is took place in the third month after the exit from Egypt. Most translators (teachers) forcibly place the time of the arrival of the chosen people at Mount Sinai on the first day of the third month, although the message conveyed through Moses was different, and the intention of the One-who-Is was marked by the words „on that day” („yom” + „zeh”; Exo 19:1)... the Revelator’s intention was to communicate that exactly three months after leaving Egypt, exactly on the fourteenth day of the third month, the people of Israel reached Mount Sinai... further, Moses relates that on three occasions he went up the Mount (Exo 19:3; 19:9; 19:10) to the One-who-Is, these three occasions being reflected in three consecutive days: the 15th of the third month, the 16th of the third month, and the 17th of the third month. On this seventeenth day, the One-who-Is addressed to Moses and commanded to the chosen people as follows (Exodus 19:10-11): „Go to the people, sanctify them today and tomorrow, and have them wash their clothes. Let them be ready for the third day, for on the third day [19th of the third month] the One-who-Is will come down before all the people on Mount Sinai.” Coincidentally or not, that Day (19 Sivan) was a Sabbath day, a day in which from the first hour the people of Israel were at the foot of the Mount, a day in which no manna fell, for on that Day the One who came down from Heaven was the One-who-Is the Bread-of-life.
It is noteworthy that two months after leaving Egypt, on the fifteenth day of the second month, not the first day, the chosen people met for the first time with manna, the food from heaven, and from that mid of month and full moon, the people of Israel learned to keep the Sabbath. For that time, the people who had come out of bondage (without sophisticated knowledge of astronomy) found it much easier to keep count of the new moons by referring to the full moon, from which full moon they counted fifteen days to determine the next month; the One-who-Is thus lowering Himself to the level of His little ones’ comprehension. On the other hand, by choosing the fifteenth day as the moment of the beginning of the experience of making Himself known to His people through the miracle of the manna, the One-who-Is wanted to give us a model so that we would not be confused about the day on which the chosen people arrived at Mount Sinai. Let us not forget that the One who determined the speed of His people’s advance to Mount Sinai was the One-who-Is, because the people moved in the rhythm and steps of the pillar of fire by night and the pillar of cloud by day... in other words, the One-who-Is led His people in such a way that they would receive the Law and the covenant on a Sabbath day, on the nineteenth day of the third month (19 Sivan), the most special and important Day for the chosen people, the Day of the Law and the covenant!... a covenant broken and lost a few days later... regrettably, exactly 49 days later, on 9 Av.
On the next day – after the Day of the Law –, on the evening of the day that was beginning, the 20th of Sivan, Aaron, Nadab, and Abihu went up with Moses to the One-who-Is, and were joined by seventy elders of Israel to worship the One-who-Is from afar. On that occasion, Moses went down to the people and spoke all the words of the covenant, to which the people responded with an oath: „We will do all that the One-who-is has said”... then early in the morning Moses built an altar at the foot of the Mount and „set up twelve stones for the twelve tribes of Israel.” And the firstborn of each tribe of Israel brought burnt-offerings and peace offerings to the One-who-Is, and the altar was sprinkled with the blood of the bulls, and the words of the covenant were read before all the people, and all the people swore, „We will do and obey all that the Lord has said,” and Moses sealed the covenant – sprinkling the blood of the sacrifice on the people – with the words: „This is the blood of the covenant which the Lord has made with you by all these words.”
On the 21st day of Sivan Moses, Aaron, Nadab, Abihu, and the seventy elders, went up again to the Mount, they saw the Lord, eating and drinking before him. The next day, 22 Sivan, the One-who-Is called Moses to Him to give him the two tablets of stone with the Law of the covenant, and „the commandments written for their teaching.” Moses went up the Mount with Joshua, the cloud covered the Mount, and Moses waited six days. On the seventh day, the 28th of Sivan, the One-who-Is called Moses to Him. „Moses went into the midst of the cloud and went up on the Mount. Moses remained on the Mount for forty days and forty nights.”... 28 Sivan + 40 days = 9 Av.
When the „forty days and forty nights” ended, it was the morning of the 9th of Av, a Sabbath day. Moses and Joshua came down from the Mount of the One-who-Is with the tablets of the covenant, and with the commandments (Exo 25:1 >> 31:17) written on the papyrus by the One-who-Is, commandments which stipulated all the sacramental elements by which the One-who-Is intended to teach His people the principles underlying true worship and implicitly the principles of salvation: the laws and requirements concerning the ceremonies of the Tabernacle. Coming down from the Mount, the two messengers of the One-who-Is heard a great noise among the people at the foot of the Mount. Not the song of victory and of the covenant was heard, on the contrary, there was dancing and rejoicing in an unprecedented drift into idolatry; the people in the meantime had made for themselves a golden calf before which they laid in dance and rejoicing all their gratitude for their deliverance from Egypt... it was an apparent deliverance, because Egypt – and its idols – was still within them. What an evil day, and what a Sabbath?! The day that should have been a sealing of blessing and covenant – expressed in the harshness of the tablets on which the Law was written – was instead one of the darkest days in all the history of the chosen people, a day in which Moses’ breaking of the tablets of the Law also portrayed a suspension of some of the covenant clauses of the One-who-Is. The original intention of the One-who-Is that from the firstborn of the twelve tribes a special sowing of priests should be made, has been for ages – until now – suspended. For the first time in the history of the chosen people the 9th of Av was a day of bitterness, especially in the heart of the One-who-Is.
The One-who-Is on that very day of the 9th of Av apparently implied that He wanted to destroy all the people; in reality He relied on the mercy of Moses and in a certain sense the One-who-Is begged Moses’ intercession for His people. Although at first glance one might think that the One-who-Is might have abandoned Himself by refusing to go on to lead His people, in reality He led His people on to the Promised Land.
The catastrophic incident of the fall into idolatry at the foot of Mount Sinai is not the only occasion when the chosen people encountered the manifestation of the disappointment of the One-who-Is on the day of the 9th of Av... oh no! This people has encountered this day twice more later. One would say it is a cursed day, but it has nothing to do with its place in the calendar. It was not the day that was cursed, but the wanderings of this people after foreign gods... but, most likely, the One-who-Is has chosen this day, the 9th of Av, repeatedly to express His disapproval of the wanderings of His chosen people in ways foreign to the truth.
After the chosen people arrived in the Promised Land, after they had set up a king and later built a Temple, where all the ceremonies of the Tabernacle were set in motion, after the death of David and Solomon, the chosen people drifted unchecked back into idolatry. In fact, Israel’s entire history from the time of their settlement in the Promised Land was a continual dance between true worship and idol worship of the surrounding peoples, as if the one true God was never enough for this hungry and continually thirsty people after idols. All the actions of the One-who-Is to bring His people to the way of truth, actions carried out through His sent prophets, have been to no avail; the people have behaved for most of their history like chickens which, instead of seeking the protection of their brood, have always fled into the mouth of the serpent. Of course, these actions of the people have always been encouraged by the „leaders” of the people at the time: idolatrous kings, false prophets and teachers of the Scriptures whose interest was not truth or true worship... so the chosen people found themselves with a new manifestation of the disapproval of the One-who-Is, similar to the one on the 9th of Av when they were at the foot of Mount Sinai, but this time the Temple itself, on the 9th of Av, was destroyed by Babylon which was to take the chosen people into captivity for seventy years... once again the One-who-Is suspended His covenant, lifting up His protective wings, and leaving His people in the curse of visible and less visible sorcerers, whose worship they had borrowed... but at what cost!
Returning from the captivity of seventy years, back from Babylon, the people of the One-who-Is, with difficulty built the second Temple, a Temple that reflected little of the brilliance of the Temple built by Solomon; it was a picture of the state of affairs between the chosen people and the God who brought them out of Egypt, out of the house of bondage. The diluted brilliance of the Second Temple also pointed to a covenant stripped of all the brilliance of the original intentions of the One-who-Is. We would be naïve to think that the people who came out of Babylonian captivity did not come with tattoos in their hearts of false worship from the place where they had lain for seventy years. Although since that time – of returning home – the people have been very careful not to slip into idolatry, they have slipped into something else, just as bad, if not worse than before... because idols can take many forms, idols can also take the form of words or teachings totally opposed to the truth of the Scriptures.
The people built synagogues, schools where they learned about the One-who-Is and worship. They began to defend teachings issued by „special” men („teachers” of renown); they translated the Scriptures into Greek... but the teachings were a mixture of pure truth that came through Moses and the prophets, but also added teachings crocheted in Babylon, some with Ishmaelite and Babylonian colors, and others, later, with Hellenistic and Roman colors.
If I were to ask the teachers of the chosen people today what is the reason why the One-who-Is once again showed His disapproval of His people in AD 70, by the destruction of the Second Temple by Rome on the very 9th of Av, no one(!) could identify the reason: idolatry! Why is it hard to identify it? Because at that time Israel’s idolatry was in a different form than that present at the destruction of the first Temple... and worse, this form of idolatry is still present today!
If the chosen people, during their captivity in Babylon, had an identification of sin – idolatry! – and had a basis for repentance – „because of our sins and because of the iniquities of our fathers Jerusalem and Your people are a reproach to all those around us” –, on the occasion of the destruction of the second Temple, the chosen people could not identify their sin, did not know what guilt to confess, which is why the mercy of the One-who-Is was not manifested for seventy years, but for ages or centuries... the proof: the redeemer has not come; Israel is still scattered among the Gentiles; today there is no Temple, not even the Tabernacle... that is, the messianic prophecies are still unfulfilled.
The question legitimately arises: how do we know that the blame – as always – lies with the spiritual leaders (or not) of the holy people? How do we know that there is anything rotten, idolatrous, deadly, or unclean in the teachings of the spiritual leaders of the chosen people? First of all, for thousands of years they have not been able to identify the connection between the 19 Sivan with the 9 Av... nor the correlation of these dates with the coming of the deliverer... then, more importantly, the Scriptures prophetically say that at the coming of the redeemer, the One-who-Is has a life and death issue with the spiritual leaders of His people, which is why He says – promise! – that He will set over His people one shepherd and one king, the son of David, His servant, His branch (rod)... the promised deliverer at the end of history!
I quote some prophecies:
„For thus speaks the God, the One-who-Is: Behold, I Myself will care for My sheep and will search them out! As a shepherd searches his flock when he is among his scattered sheep, so will I search My sheep and gather them from all the places where they have been scattered in the day of clouds and darkness [for the Gentiles]. And I will bring them out from among the peoples, and gather them out of the countries, and bring them back to their own land; and I will feed them on the mountains of Israel, and along the rivers, and in all the inhabited places of the land. [...] And you, My sheep... thus says the One-who-Is God: Behold, I will judge between sheep and sheep, between rams and goats: is it too little for you to graze in the good pasture, that ye tread down the other side of your pasture? That you drink the one clear water, that you also trouble the other with your feet? And My sheep must then graze what you have trodden with your feet, and drink what you have troubled with your feet! [...] And I will set one shepherd over them, and he shall feed them, even My servant David; and he shall feed them, and be their shepherd. I, the One-who-Is, I will be their God, and My servant David will be their ruler. I, the One-who-Is, I have spoken! I will make a covenant of peace with them [...] They shall no more be a spoil among the nations, neither shall the beasts of the land eat them, but they shall dwell in peace, and none shall trouble them. I will plant them a seedling whose fame shall be gone; they shall no more be devoured by famine in the land, nor bear the reproach of the nations.” Ezek 31:11-31
„And tell them: Thus says the One-who-Is God: Behold, I will take the children of Israel from among the nations to whom they have gone, and will gather them from all sides, and bring them back to their own land. And I will make of them one nation in the land, in the mountains of Israel; and they shall all have one king, and there shall be no more two nations, neither shall they be divided into two kingdoms. Neither shall they defile themselves any more with their idols, with their abominations, and with all their transgressions. I will bring them out of all their transgressions, and I will cleanse them; they shall be My people, and I will be their God. My servant David shall be king over them, and they shall all have one shepherd. They will follow my commandments, keep my laws, and do them. They shall dwell again in the land which I gave to my servant Jacob, and which your fathers also dwelt in. Yes, they and their children and their children’s children shall dwell in it forever, and My servant David shall be their prince forever. And I will make a covenant of peace with them, and it shall be an everlasting covenant with them; and I will plant them, and multiply them, and put My Holy Place among them forever. My dwelling place will be among them; I will be their God and they will be My people. And the nations will know that I-Am the One-who-Is, who sanctifies Israel, when My Holy Place is in their midst forever.” Ezek 37:21-28
„Take heed, O Shepherd of Israel, You who lead Joseph like a flock! Show Thyself in Thy brightness, Thou who sitting upon cherubim! Awaken Thy power before Ephraim, Benjamin, and Manasseh, and come to our help! Lift us up, O God, make Your face to shine, and we shall be delivered! God of hosts, turn again! Look down from heaven and see! Search this vine! Protect that which Thy right hand hath sown and Thy chosen son! [...] Let Thy hand be upon the man of Thy right hand, upon the son of the man whom Thou hast chosen. And then we shall not depart from Thee. Make us strong again, and we will call upon Your Name! O, the One-who-Are, God of hosts, raise us up again! Make Thy face to shine, and we shall be delivered!” Ps 80:1-3,14-19
„And I Myself will gather the remnant of My sheep out of all the countries where I have driven them; I will bring them back to their pasture, and they shall grow and multiply. [...] „Behold, the days are coming – says the One-who-Is – when I will raise up to David a righteous branch [rod]. He shall reign, he shall work with wisdom, and he shall execute justice and judgment in the land. In his days Judah shall be saved, and Israel shall have peace in his dwelling place; and this is the name they shall give to the One-who-Is: Our righteousness! Therefore, behold, the days are coming, says the One-who-Is, when it shall no longer be said: The living is the One-who-Is, who brought forth the children of Israel out of the land of Egypt... But it shall be said: The living the One-who-Is, who brought forth and brought back the seed of the house of Israel out of the land of the north, and out of all the countries in which they were scattered... And they shall dwell in their own land.” Jer 23:3-8
„I’ll gather you up entirely, Jacob! I will gather the remnant of Israel, I will gather them like sheep in a fold, like a flock [and a shepherd] in its pasture, so that there shall be a great tumult of people. He who makes a breach [against ‘Babylon’] shall go up before them; they shall make a breach, and go through the gate, and come out through it; their king shall go before them, and the One-who-Is shall be at their head.” Mic 2:12-13
„Come, and I will tell you what this people will do to your people in the times to come [the end times; in that day]. I see him, but not now; I behold him, but not near. A star rises out of Jacob, a rod of leadership rises out of Israel. He pierces the sides of Moab and destroys all the children of Seth. He makes himself ruler over Edom, he makes himself ruler over Seir, his enemies. Israel does great works. He who is born of Jacob reigns as ruler and loses those who escape from the cities. Alas! Who [of the wicked] will be able to live when God does this?” Num 24:14,17-19,23
„Behold, I will send My servant; he shall prepare the way before Me. And suddenly the prince whom you seek will come in his place; the covenant servant, whom you desire, behold, he is coming – says the One-who-Is. But who will be able to face the day of his coming? Who will be left standing when he appears?” Mal 3:1-2
„Behold, I will bring My servant, the branch. For behold, only to this stone [the Law] which I have set before Joshua [priest, being the firstborn; typology for Zadok, the branch] are seven eyes [the Spirit-of-prophecy] turned; behold, I Myself will engrave [I have engraved] what must be engraved on it – says the One-who-is – and in one day I will remove the iniquity of this land. In that day – says the One-who-Is – you will invite one another under the vine and under the fig tree.” Zec 3:8-10
Dan 9:20-23 [A66] | Dan 9:24 [A67] | Dan 9:25 [A68] | Dan 9:26-27 [A69] | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
While I was still speaking, praying, confessing my sin and the sin of my people Israel, and making my supplication before the One-who-Is my God for the holy mountain of my God, while I was still speaking in my prayer, the man Gabriel, whom I had seen before in a vision, flew swiftly, and touched me at the time of the evening sacrifice. He taught me, talked with me, and said to me: „Daniele, I have come now to enlighten your mind. When thou began to pray, the word went forth, and I am come to proclaim it unto thee; for thou art beloved and precious. Take heed to this word, and understand the vision. | Seventy weeks have been appointed [at the end] for your people and for your holy City, for the cessation of transgressions, for the atonement of sins, for the atonement of iniquity, for the bringing in of everlasting righteousness, for the validation of vision and prophecy, for the anointing of the most holy [priests and the Place for holy ceremonies]. | Know and understand that from the Day of the Law [the day of the word of the covenant] concerning the birth [washing, cleansing, renewing] of Jerusalem, for the enthronement of the anointed and the ruler, seven weeks will pass [will be allotted]; then for sixty-two weeks the [holy] place shall be enlarged for the harvest [Ω]... in times of trouble [in the affliction of the Gentiles]. |
At the end – after these sixty-nine weeks – the anointed will be removed [dethroned; 3.5 days]. [F46] [F103] [F106] [F52] [F61] The people of a coming lord will destroy the City and the [new] Holy Place, but his end will be as by a flood [Ω]; it is established that war will last to the end [Ω] and with it the desolations. He will make a covenant with many for a week, in the middle of the week he will make an end to continual sacrifice and offering... yea, in the Holy Place shall settle the abomination of the desolator, until there shall be poured upon him the end that is determined [Ω]. [B50] |
||||||||
(α) 18 IUN ʼ22 (19 Sivan) | 6 AUG ʼ22 (9 Av) | (α) + 49 D | (Ω) 21 OCT ʼ23 | (α) + 490 D | |||||||||
(α) Seventy weeks (SEVEN TIMES) of blessing upon the holy and beloved City (Ω) |
„Yea, there shall come a deliverer for Zion, for those of Jacob who turn from their sins – says the One-who-Is – and this is my covenant with him – says the Lord: My Spirit, which rests upon you, and My words, which I have put in your mouth, shall not depart out of your mouth [1], nor out of the mouth of your children [2], nor out of the mouth of your children’s children [3], from this time forth and for all eternity – says the One-who-Is.” Isa 59:20-21
The words of the prophecy transmitted through Isaiah can have no interpretation for „Christians”, it is impossible to put the fulfillment of this prophecy in the right of Yeshua (HaMashiach), because they speak about a blessing of at least three generations... as if the One-who-Is promises to Abraham that His Spirit will not depart from him, nor from Isaac, nor from Jacob... and this is impossible to promise to Yeshua (HaMashiach). These words spoken through Isaiah reinforce the promise that the One-who-Is made to David, a promise that says the following:
„And I declare to you that the One-who-Is will build you a house. When your days are fulfilled, and when you go to your fathers, I will raise up your seed after you, even one of your sons [a heir from you], and I will establish his kingdom. He shall build Me a House, and I will strengthen his throne eternally. I will be his father, and he shall be My son; and I will not turn away My goodness from him [...] I will set him in My House everlasting, and in My kingdom his throne shall be established for all eternity.” „When your days are fulfilled and you are laid down with your fathers [after your death], I will raise up an heir after you, who shall come forth from your [„dead”] body, and I will strengthen his kingdom. He shall build a House for My Name, and I will establish the throne of his kingdom eternally. I will be his Father, and he shall be My son. If he does evil, I will punish him with a man’s scourge and with man’s stripes [Ps 23]; but My grace will not depart from him [...] But your house and your kingdom will endure endlessly before Me [Ps 72; 18; 45; 50; 52; 61; 80; 89; 110; 126; 2], and your [David’s] throne will be established eternally [in your branch].” 1 Chr 17:10-14; 2 Sam 7:12-16
All messianic prophecies speaks of a common man, declared righteous just as all righteous men (Abel, Enoch, Noah, Job, Abraham, David, Daniel, etc.) were declared righteous by the One-who-Is. When the Scriptures speak about the servant of the One-who-Is, they also capture his helplessness (Ps 61:1-8), and his shortcomings (Ps 23), and his fear (Isa 41; 44), and his going through trials (Ps 18; Isa 43)... but the Scriptures go further, they even speak about his blindness and deafness (Isa 42) in hearing and understanding at an important moment the intentions and plan of the One-who-Is... the servant of the One-who-Is is presented as a common man, but made for the glory of the One-who-Is an instrument (Isa 41; 28; 61; 65; 4; 11; 40; 41; 42; 49; Jer 23; 31) for the fulfilment of the plan of the One-who-Is with His people situated in the chronology of time at the end of history (Isa 61; 65; 4; 11; 12; 60; 35; Mic 4; Mal 3) of sin on earth (Lev 16: 26-28; Gen 3:15; Isa 48:14; Mic 2:13; Num 24:5-9; Mic 5:4-9,15; Hab 3:2-19; Hag 2:21-23).
Before discussing the relationship between David’s branch and the Law (covenant) – or the moment of the Day of the Law – it is absolutely necessary to clarify a few elements concerning the historical context of the coming of the branch: a) the location of the holy people, b) the state of the chosen people in relation to the One-who-Is at the time of the deliverer’s coming, and c) the relationship of these realities to the branch.
a) The prophecy says that the chosen people, at the time of the coming of the promised one, are both in Babylon [F49] [F54] [F64] [F66] [F82] [F108] [F112] [F113] and scattered throughout the whole earth [F83] [F85] [F87] [F88] [F108] [C6] [C17]... about Babylon, today we apparently have a problem, since a kingdom of Babylon no longer exists; it is only an apparent problem because according to the message of the One-who-Is through Daniel – the golden image the kingdoms struck by stone [A6] [A7] [A15] [B55] [D295] [F55] [F110] [F112] – we understand that Babylon was like a poison that affected all the kingdoms that were built on its foundation; in other words, Medo-Persia was also Babylon, Greece was also Babylon, Rome is also Babylon. The Roman Empire never died out even though all its emperors died. From Rome the „Christianity” was born as the religion of the empire, and through this religion of the empire the poison of Babylon spread over the whole earth, a universal religion that twisted the Scriptures. Thus it is that the Lord, speaking about His people at the end of history, places them not only in Babylon („Rome”), but also throughout the whole earth... there is one more point to be made, and that is: who is the chosen people? Is it from Jacob only the one declared by man to be a Jew, or in this matter too we can expect surprises? To cut a long story short, I will say for now that there is today both a „visible” Israel (a few tribes) and an „invisible” Israel (the twelve tribes) which at present only the One-who-Is known him... an Israel hidden and scattered over the whole earth!
b) Although the spiritual leaders of Jerusalem and of the Jewish communities throughout the whole earth are making considerable efforts to prepare the way for the coming of the deliverer, yet it is clear from the prophecy that the state of the chosen people is paradoxically deplorable from the point of view of the One-who-Is. „The truth is made invisible, and he who turns away from evil is robbed. The One-who-Is sees, with angry eyes, that there is no more righteousness.” „And yet this people is a plundered and robbed people! They all lie chained in caves and sunk in dungeons. They are left to prey, and no one escapes them! Plundered, and no one says: Give back!” „Bring out the blind people, who yet have eyes, and the deaf, who yet have ears. Let all the nations be gathered together, and let the peoples be gathered together.” „Who has proclaimed this thing from the beginning that we should know it, and long before that we should say, ‘He is right’? No one has proclaimed it, no one has prophesied it, and no one has heard your words [...] For I look, and there is no one, no one among them, who prophesies and who can answer, if I ask him.” „Let all the nations be gathered together, and let the peoples be gathered! Who among them proclaimed these things? Which of them made us the first prophets? Let them bring their witnesses and prove their righteousness, that they may hear the people and say: Truly!” „Woe to the haughty crown of the drunkards of Ephraim, to the withered flower, which is the brightness of his ornament, on the brow of the meek valley of the drunkards! [...] The proud crown of the drunkards of Ephraim shall be trampled under foot. [...] Well! By men of stammering lips and strange speech shall He speak to this people, the One-who-Is.” (Isa 59:15-16; 42:22; 43:8-9; 41:26,28; 43:9; 28:1,3,11)
c) If we were to try to identify the place from which the deliverer will come we would run into some problems, because there is an apparent contradiction between the prophecies. If we remove the prophecy which apparently says that he will come from Bethlehem, a prophecy which can be interpreted as David’s place of origin, David from whom the branch was to come in ages to come, but not the birthplace of the promised one, we will see why. Why? Because there are many more prophecies that say otherwise about the birthplace of the deliverer: „a far country” (Isa 46:11), „the ends of the earth” (Isa 41:9), „from the north” (Isa 41:25), „from the east” (Isa 41:2), from „the land by the sea, the land beyond Jordan, Galilee of the Gentiles” (Isa 9:1)... How can we identify the birthplace of the redeemer with so many seemingly contradictory dates? In prophecy Babylon and the land beyond the north is the same location, in other words the deliverer is born in „Rome”, which as we have seen stretched to all the ends of the earth, the ends from which all the redeemed will come... yet what about the „east” and the land near the sea (beyond the north), „Galilee of the Gentiles”, „the land beyond Jordan”? Beyond the Jordan and the Sea of the North, at the east of Rome (EU), today there are two countries: Bulgaria and Romania, but of these only one has deep roots in Rome (or Babylon): Romania, the only country of these with a Roman language, a country with descendants of Rome... but also a country with a large Jewish community around 1944... a Transylvania with concentration camps and martyrs among the Jewish population... this is how the prophecy identifies the birthplace of the deliverer:
„Yet darkness shall not reign forever in the land where there is now tribulation. As in former times it covered with reproach the land of Zebulun and the land of Naphtali, in the end times it will cover with glory the land by the sea, the land beyond the Jordan, the Galilee of the Gentiles. The people who walked in darkness see a great light; on those who dwelt in the land of the shadow of death (Ps 23) a light rises. You multiply the people, you give them great joy; and they rejoice before you as they rejoice in the harvest, as they rejoice in the distribution of the spoils. For the yoke that was upon him, the rod that smote his back, the rod that oppressed him, thou hast broken (Ps 23), as in the day of Midian. For every shoe worn in the midst of battle, and every garment of war rolled in blood, shall be cast into the flames, to be burned with fire. For unto us a child is born, unto us a son is given: and his reign shall be upon the shoulder of the One-who-Is, whom they shall call Him Wonderful, Counsellor, Mighty God, Father of the ages, Lord of peace. He [the One -who-Is] will make his [the son’s] kingdom increase, and endless peace will he give to David’s throne and to his kingdom, and will strengthen and uphold it by judgment and righteousness, from this time forth and for ever and ever. This is what the covetousness of the One-who-Is will do.” Isa 9:1-7
When the One-who-Is speaks in prophecy about the deliverer being both blind and deaf, the One-who-Is makes a statement that puts this man in a unique position, calling him „the friend of God”, a statement that sends us elsewhere where the „friend of God” is called the seed of Abraham, a statement which makes or declares him heir of the covenant, that covenant which on the occasion of the backsliding of the chosen people into idolatry at Mount Sinai was suspended in certain of its clauses, especially in the intention of the Deliverer from bondage to make for Himself from the firstborns a kingdom of priests or a special priesthood of the type of Zadok - the righteous one.
„Hear, ye deaf; look and see, ye blind! Who is blind, but My servant, and deaf as My servant whom I send? Who is blind as the friend of God, and blind as the servant of the One-who-Is? You have seen many things but have not considered them; you have opened your ears, but have not heard.” „But you, O Israel, My servant, O Jacob, whom I have chosen, the seed of Abraham, My friend, you whom I have taken from the ends of the earth and called from a far country, to whom I have said: ‘You are My servant, I choose you and will not cast you off’ [„and I will not take My goodness away from him”], do not fear, for I am with you; do not look with worry, for I am your God; I strengthen you, I also come to your help. I uphold you with My overcoming right hand.” Isa 42:18-20; 41:8-10
This is the context in which He-who-Is introduces the chosen deliverer not only as a covenant servant, but also as the reason for putting the Sinai covenant back into relationship with His people in all its clauses, even on a much more complete and higher level than in the former times, because if in the ancient times the covenant was sealed on tablets of stone, this new covenant was to be sealed in the heart by the Spirit of He-who-Is. Thus it is that the new covenant between the One-who-Is and the chosen people is closely related to the deliverer or the prophet whose type is Moses. What idolatry prevented from being accomplished with that first generation of the covenant, was to be accomplished at the end by a special generation of people with the Law of God written in their hearts and blessed with the presence of the Spirit of the One-who-Is in them... It is a covenant that not only puts the holy people in a new relationship with their God, but also puts the whole people in a new position: a whole generation counted firstborn, this time not in Abraham, but in the friend of God. Thus it is that the One-who-Is promises to the redeemer that He will bless his whole seed – called Zadok – with an abundant outpouring of His Spirit upon all, a promise whose words sound as follows:
„Thus says the One-who-Is, who made you, and who from your birth has been your support: Fear nothing, My servant Jacob, My chosen Israel. For I will pour out waters upon the thirsty land, and rivers upon the dry ground; I will pour out My Spirit upon your seed, and My blessing upon your branches, and they shall spring up as grass among the waters, as willows among streams of water. One shall say, ‘I am of the One-who-Is,’ another shall be called by the name of Jacob, and another shall write with his hand, ‘I am of the One-who-Is,’ and shall be honored by the name of Israel.” Isa 44:2-5
„Thus saith the One-who-Is further: In the time of mercy I will hear you, and I will help you; I will keep you, and set you to make a covenant with the people, to raise up the land, and to distribute the desolate inheritances; to say to the captives of wars, ‘Come out,’ and to those who are in darkness, ‘Show yourselves;’ they shall feed in the highways, and find pasture on all the coasts. They shall not hunger nor thirst; neither shall the heat nor the sun smite them, for He who has mercy on them will guide them and bring them to the springs of water. I will make all My mountains into highways, and my highways shall be well made... Behold, they come from afar, some from the north and some from the west, and some from the land of Sinim (south)... Rejoice, you heavens! Rejoice, O earth! Shout for joy, ye mountains! For the One-who-Is comforts His people and has mercy on His afflicted. Zion said, „The One-who-Is has forsaken me, and the One-who-Is has forgotten me”... Can a woman forget the child she suckles and have no pity on the fruit of her womb? But even if she forgets it, yet I will by no means forget you. Behold, I have hewn thee out by My hands, and thy walls are ever before My eyes! Thy sons are running, but they that have broken thee down and made thee desolate shall come out from the midst of thee. Lift up thine eyes round about, and behold, they are all gathering themselves together, they are coming to thee. As I live, says He-who-is, you shall clothe yourself with them all as with an ornament, and gird yourself with them as a bride. For your waste and desolate places, your destroyed land, shall be strait for your inhabitants, and those who would eat you shall depart. These sons of whom thou hast been deprived shall ever say in thine ears, ‘The place is too strait for me; make room for me, that I may sit;’ and thou shalt say in thine heart, ‘Who hath begotten me? For I was childless and barren; I was a bondwoman, a cast out. Who brought them up? I was left alone. Where were they?’... Therefore, thus says the One-who-Is God: Behold, I will wave My hand to the nations and raise My banner to the peoples; they shall bring back your sons into their arms and carry your daughters on their shoulders. Their kings shall feed you, and their queens shall nurse you. They will bow down before you and lick the dust from your feet, so that you may know that I-Am the One-who-Is, and those who trust in Me will not be put to shame.” Isa 49:8-23
Returning to the blind and deaf servant, the prophecy places him in close connection with the Law, with 19 Sivan, but also with the state of the people at the time when in the plan of the One-who-Is the time of mercy, the time of atonement, the time of restoration, but also the time of vengeance has arrived. After the One-who-Is asked Himself, and asked the whole earth who is like His servant, the prophecy introduces the time of the Law and the desire of the One-who-Is to glorify and exalt again the Law and the covenant with the words, „It is the delight of the One-who-Is, for His righteous one [His Zadok], to exalt His Law [the covenant] and to glorify it [ebr. verb ‘adar’].” Isa 42:21
While the verb „adar” leads us to the journey of the chosen people through the Red Sea, a journey of liberation from the bondage of Egypt on the one hand, but also a journey of victory over the sorcerers who in their madness pursued the chosen people to the middle of the sea where they perished; while the song of Moses is brought to our attention, the only place where the verb „adar” is still found, in antithesis the One-who-Is presents Israel on the threshold of a miracle far greater than that of the exit from Egypt; today’s people is portrayed as follows: „And yet this people is a plundered and looted people! They all lie chained in caves and sunk in dungeons [guarded and „comforted” by spiritual leaders]. They are left to prey, and no one escapes them! Robbed, and no one says: „Give back!” But who among you turns a deaf ear to these things? Who will heed them and listen in the end?... Who hath given Jacob into the hands of robbers, and Israel into the hands of spoilers? Is it not the One-who-Is, against whom the sin was committed? They would not walk in His [covenant] ways, nor obey His law. Therefore, He poured out on Israel the veil of His wrath [three times 9 Av] and the horrors of war: war kindled it on all sides, and they did not understand; it burned them up [9 Av] and they did not take heed.” Isa 42:22-25
„He sees that there is no man and is surprised that no one mediates [intercedes]. Then His arm comes to His aid and His righteous one [His Zadok] supports Him [through intercession]. He puts on righteousness as a breastplate, He puts on His helmet of salvation, He takes vengeance as a garment, and He covers Himself with jealousy as with a cloak. He will repay every man according to his acts, He will render to His adversaries His wrath, He will repay His enemies, and give to the enemies their due reward. Then shall they fear the Name of the One-who-Is in the west, and His glory shall they fear in the east… for he will be lifted up by the Spirit of the One-who-Is like a tsunami that will swallow up the enemy [Isa 28:18-19; Exo 15:4-6,11].” Isa 59:16-19
You may be asking yourself: „How is it that in spite of all the prayers at the Wailing Wall and in all the synagogues, when Israel is full of religious people, yet before the One-who-Is there is no one?... or does the One-who-Is no longer see well?” The answer doesn’t lie in what people do... because in relation with God not once in ancient times it has been shown that the One-who-is cannot see worship (and spiritual ceremonies) together with sin. I said in the beginning that Israel is guilty of a sin that never was confessed, a sin for which Israel never asked for forgiveness or atonement. That is the reason why despite all the „efforts” of spiritual leaders, the One-who-Is sees nothing... After all, Isaiah even said: „No, the hand of the One-who-Is is not too short to save, nor His ear too loud to hear, but your iniquities put a wall between you and your God; your sins hide His face from you and prevent Him from hearing you! For your hands are stained with blood... and your fingers with iniquity; your lips speak lies, and your tongue speaks iniquity.” (Isa 59:1-3) Do NOT think that „Isaiah is referring to the people of ancient times”... would be a lie! One of those lies that led the chosen people thousands of years further and further away from the God of Abraham, Isaac, and Jacob. Why doesn’t Isaiah refer to the people of ancient times? Because exactly in the context of the people’s present sin, Isaiah introduces the deliverer! Let’s stop lying!... Isaiah continues: „Yes, a deliverer will come for Zion, for those of Jacob who turn from their sins – says the Lord. And this is My covenant with them, says the One who is: My Spirit, which rests upon you, and My words, which I have put in your mouth, shall not depart out of your mouth, nor out of the mouth of your children, nor out of the mouth of your children’s children, from this time forth and for all eternity – says the One-who-Is.” Isa 59:20-21
The expression „from this time forth and for all eternity” refers us to Daniel and to the statements made by the One-who-Is through him, who, seeing the time of the end, says: „In that time will arise the great [victorious] ruler Michael [ebr. „He-who-Is-Elohim”], the protector of the children of your people; for it will be a time of trouble such as has not been since the nations began and until this time. But in that time your people will be saved, whoever is found written in the book... Many of those who lie in the dust of the earth’s surface will rise: some for eternal life, and others for eternal shame and disgrace. The wise shall shine like the brightness of heaven, and those who teach many to walk in righteousness shall shine like the stars forever and all eternity.” (Dan 12:1-4) This is the context in which the deliverer makes his appearance; at a unique moment in history, on the boundary between this world and eternity. The deliverer comes with a twofold purpose: first to bring good news to Zion, saying that its iniquity has been atoned, and that the One-who-is Is returning to Zion, and second, he comes to facilitate to the One-who-Is the conditions for the building of a new Heaven and a new Earth in which righteousness will flourish... an eternal righteousness that begins with the establishment of the Kingdom of God on the throne of David at Jerusalem beginning with the 9th of Av – an expression, this time, of the vengeance of the One-who-is – and continuing not only until the end of the 490 days... (because „seventy times seven” also means eternity)... and instead of saying „Amen!”, I will conclude with some prophecies that portray the servant of the One-who-Is, the branch, coming from the One-who-Is at a moment situated in history as the threshold between two worlds, today’s world of sin and the eternal world of righteousness.
„I will put My words in your mouth and cover you with the shadow of My hand, that I may build new Heavens and establish a new Earth, saying to Zion: „You are My people!” For behold, I am making new Heavens and a new Earth; so that no one will remember the former things, and no one will remember them. But you will rejoice and be glad forever for what I am doing. For I will make Jerusalem joyful, and her people glad. I Myself will rejoice over Jerusalem, and I will rejoice over My people [...] They will build houses and inhabit them; they will plant vineyards and eat their fruit. They shall not build houses for another to dwell in them, nor plant vineyards for another to eat their fruit; for the days of My people shall be as the days of [everlasting] trees, and My chosen ones shall rejoice in the work of their hands [...] they shall be a blessed seed of the Lord, and their children shall be with them. Before they call to Me, I will answer them; before they speak, I will hear them. The wolf and the lamb shall feed together, the lion shall eat straw like the ox, and the serpent shall feed on dust. No evil, no harm shall be done on all My holy Mountain, says the One-who-Is.” Isa 51:16; 65:17-25
„At that time the branch of the One-who-Is shall be full of majesty and glory, and the fruit of the land shall be full of brightness and beauty for the saved of Israel. And he that is left in Zion, he that is left in Jerusalem, shall be called holy, whoever is written among the living in Jerusalem. And when He-who-Is shall wash away the filth of the daughters of Zion, and shall cleanse Jerusalem from the guilt of blood in the midst thereof, with the spirit of judgment and with the spirit of destruction, He-who-Is shall set a cloud of smoke by day, and a flaming fire of bright flames by night, over all the expanse of mount Zion, and over her places of assembly. Yea, over all the glory shall be a shelter, a tabernacle, for a shade from the heat of the day, and for a place of refuge and protection from the storm and the rain.” Isa 4:2-6
„Then shall an heir come forth from the stem of Jesse, and a branch shall shoot forth from his roots. The Spirit of the One-who-Is shall rest upon him, the Spirit of wisdom and understanding, the Spirit of counsel and strength, the Spirit of knowledge and fear of the One-who-Is. His pleasure shall be the fear of the One-who-Is; he shall not judge by his appearance, nor decide by what he has heard, but shall judge the poor with righteousness, and shall decide with impartiality over the wicked of the land; he shall strike the earth with the rod of his word, and with the breath [influence] of his lips shall he slay the wicked. [B34] Righteousness shall be the girdle of his loins, and faithfulness the girdle of his middle. Then the wolf shall dwell with the lamb, and the roe shall lie down with the kid; the calf, the lion’s whelp, and the fattened calf shall be together, and a kid shall be their hand; the cow and the bear shall graze together, and their cubs shall lie down together. The lion shall eat straw like the ox, the young calf shall play at the mouth of the she-lion’s mouth, and the weaned child shall put his hand into the basilisk’s den. There shall be no harm or damage in all My holy Mountain, for the earth shall be full of the knowledge of the One-who-Is, as the bottom of the sea is full of the waters that cover it.
In that day the branch of Jesse shall be as a banner to the peoples; the nations shall return to him, and glory shall be his dwelling place. At the same time, the One-who-Is will stretch out His hand a second time to redeem the remnant of His people scattered in Assyria and Egypt, in Pathros and Ethiopia, in Elam, in Shinar and Hamath, and in the isles of the sea. He will raise a banner for the nations, and gather the outcasts of Israel, and gather the dispersed of Judah from the four ends of the earth. The jealousy of Ephraim shall cease, and the enemies of Judah shall be destroyed; Ephraim shall no more be jealous of Judah, and Judah shall no more be an enemy to Ephraim, but they shall fly on the shoulder of the Philistines in the west, and shall plunder the sons of the east together. Edom and Moab shall be a prey to their hands, and the sons of Ammon shall be subject to them. The One-who-Is will dry up the tongue of the sea of Egypt, He will lift up His hand over the river in His anger, He will divide it into seven streams, so that they will be able to cross it in their shoes. And there will be a way for the remnant of His people who remain in Assyria, as it was for Israel in the day when they came out of the land of Egypt.
In that day you will say: „I praise You, O Lord [Father], for You were angry with me, but Your anger was appeased, and You comforted me! Behold, God is my deliverance, I will be full of confidence and will fear nothing, for the One-who-Is God is my strength and the source of my praise, and He has saved me.”
You shall draw water with joy from the wells of salvation, and shall say in that day: „Praise the One-who-Is, call on His name, proclaim His works among the nations, and praise the greatness of His name. Sing to the One-who-Is, for He has done brilliant things: let them be known throughout the whole earth!” [B53] Shout for joy and gladness, O inhabitant of Zion, for great in your midst is the Holy One of Israel!” Isa 11:1-16; 12:1-6
„Behold, the days are coming – says the One-who-Is – when I will raise up to David a righteous branch. He shall reign, he shall work with wisdom, and he shall execute justice and judgment in the land. In his days Judah shall be saved, and Israel shall have peace in his dwelling place; and this is the name they shall give to the One-who-Is: Our righteousness! Therefore, behold, the days are coming, says the One-who-Is, when it will no longer be said: The living is the One-who-Is, who brought forth the children of Israel out of the land of Egypt... But it shall be said: The living is the One-who-Is, who brought forth and brought back the seed of the house of Israel out of the land of the north, and out of all the countries in which they were scattered... And they shall dwell in their own land.” Jer 23:5-8
„Thus says the One-who-Is God, who made the heavens and stretched them out, who stretched out the earth and those on it, who gave breath to those who dwell in it and soul to those who walk on it: I, the One-who-Is, I have called you to give salvation, and I will take you by the hand, and will keep you, and will make you a covenant of the people, to be a light to the nations, to open the eyes of the blind, to bring out of prison those who are bound, and out of captivity those who dwell in darkness.” Isa 42:5-7
„Listen to me, you clowns! Take heed, you distant nations! The One-who-Is called me from my mother’s breast and called me from coming out of my mother’s womb. He made my mouth like a sharp sword, and covered me with the shadow of his hand, and made me a sharp arrow, and hid me in his quiver of arrows, and said to me, ‘Israel, you are My servant in whom I will be glorified.’ But I thought to myself: „In vain have I worked, in vain and to no purpose have I spent my strength.” Yet my reward is from the One-who-Is, and my reward is from my God. And now the One-who-Is speaks, He who brought me forth from my mother’s womb to be His servant, to bring back to Him Jacob and Israel, who is still scattered; for I am precious in the sight of the One-who-Is, and my God is my strength. He says: It is but a small thing to be My servant to raise up the tribes of Jacob, and to bring back the remnant of Israel. Therefore, I charge you to be a light to the nations, that you may bring deliverance to the ends of the earth.
Thus says the One-who-Is, the Redeemer, the Holy One of Israel, to him who is despised and hated by the people, to the servant of the mighty: the kings will see this and rise up, and the lords will fall to the ground and worship because of the One-who-Is, who is faithful, because of the Holy One of Israel, who has chosen you.
This is what further the One-who-Is speaks: In the time of mercy I will hear you, and in the day of salvation I will help you; I will keep you, and cause you to make a covenant with the people, to raise up the land, and to divide the desolate inheritances; to say to the captives of war, „Come forth!” and to those in darkness, „Show yourselves!” They shall feed [a flock and a shepherd] in the highways, and find pasture on every coast. They shall not hunger nor thirst; neither shall the heat nor the sun smite them; for he who has mercy on them shall lead them and bring them to the springs of water. I will make all my mountains into highways, and my paths shall be well made.
Behold, they come from afar, some from the north and some from the west, and some from the land of Sinim. Rejoice, O heavens! Rejoice, O earth! Shout for joy, ye mountains! For He who is comforts His people and has mercy on His afflicted.” Isa 49:1-13
„In the end times, the Mountain of the House of the One-who-Is will be established as the highest mountain, it will rise above the hills, and the peoples will flock to it. And the nations shall come with a multitude unto it, and shall say: „Come, let us go up to the Mount of the One-who-Is, to the House of the God of Jacob, that he may teach us His ways, and that we may walk in his paths.” For out of Zion shall come forth the Law, and out of Jerusalem the word of God.
He [the king] shall judge between many peoples, he shall decide between mighty nations, even between distant nations. And they shall make their swords into ploughshares, and their spears into plowshares; no nation shall draw sword against nation, neither shall they learn war anymore; but every man shall dwell under his own vine and under his own fig tree, and none shall trouble him anymore. For the mouth of the One-who-Is has spoken.
While all nations walk everyone in the name of his god [to destruction], we will walk in the name of the One-who-Is our God forever and ever!
In that day – says the One-who-Is – I will gather the lame, I will gather those who have been driven out, and those whom I have afflicted. I will make from the lame a remnant, and from the scattered ones a strong nation, and the Lord will reign over them on Mount Zion from this time forth to everlasting. And to you, O tower of the flock, O hill of the daughter of Zion, to you shall come and to you shall the ancient rule be, the kingdom of the daughter of Jerusalem.” Mic 4:1-8
A psalm dedicated to Solomon
O God, give Your judgments to the king, and give Your justice to the King’s son. And he shall judge Thy people with righteousness, and Thy wretches with impartiality. The mountains shall bring peace to the people, and the hills also, as a result of Your justice. He will do justice to the wretched of the people, and deliver the children of the poor, and crush the oppressor. So, they will fear You as long as the sun shines and as long as the moon shines, all that generation; he will be like rain falling on a mown land, like a swift shower that waters the plain. In his days shall the righteous flourish, and there shall be an abundance of peace until the moon be no more. He shall rule from sea to sea, and from the river to the ends of the earth. The inhabitants of the wilderness shall bow the knee to him, and the enemies shall lick the dust. The kings of Tarshish and of the isles shall pay tribute, the kings of Sheba and Sheba shall bring gifts. Yea, all kings shall worship him, all nations shall serve him. For he will deliver the poor who cries out and the wretch who has no help. He will have mercy on the afflicted and the needy, and will spare the lives of the poor; he will deliver them from distress and from despair, and their blood will be precious in his sight. They will live and give him gold from Sheba; they will pray for him without ceasing and bless him every day. There shall be plenty of wheat in the land to the top of the mountains, and their ears shall bud like the trees of Lebanon; men shall flourish in the cities like the grass of the earth. His name shall endure forever: as long as the sun holds his name. With him shall they bless one another, and all nations shall call him happy. Blessed be the God of Israel, the only miracle-worker. Blessed be His glorious name forevermore! Let all the earth be filled with His glory! Amen!
Amen! (End of the prayers of David the son of Jesse.)
Elias Even
Mankind's biggest problem has been that no one has told the world with conviction that we had a soul to gain or lose, and that we had a Paradise to conquer. It was once said: it's no use winning the whole world if you lose your soul... or it doesn't matter if you have nothing, but you have conquered Paradise.
Dan 2:33 [A5]× |
---|
fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. |
Dan 2:34 [A6]× |
---|
Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. |
Dan 2:35 [A7]× |
---|
Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul. |
Dan 2:39 [A10]× |
---|
apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. |
Dan 2:40 [A11]× |
---|
Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. |
2:41,42 [A12]× |
---|
Și, după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. |
Dan 2:43 [A13]× |
---|
Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. |
Dan 2:44 [A14]× |
---|
Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul Cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic. |
Dan 2:45 [A15]× |
---|
Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din Munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică. |
Dan 2:48 [A16]× |
---|
Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului. |
Dan 2:49 [A17]× |
---|
Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului. |
Dan 3:1, 4-6 [A18]× |
---|
Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți. L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului. Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a înălțat împăratul Nebucadnețar. Oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” |
Dan 3:27 [A19]× |
---|
Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. |
Dan 3:28 [A20]× |
---|
Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! |
Dan 3:29 [A21]× |
---|
Iată acum porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego va fi făcut bucăți și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” |
Dan 3:30 [A22]× |
---|
După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului. |
Dan 4:10-12 [A24]× |
---|
Mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. Copacul acesta s-a făcut mare și puternic, vârful lui se înălța până la ceruri și se vedea de la marginile întregului pământ. Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. |
Dan 4:15-16 [A27]× |
---|
Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară și vor trece ȘAPTE VREMURI peste el. |
Dan 4:17 [A28]× |
---|
HOTĂRÂREA ACEASTA a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale ÎNAINTEA SFINȚILOR, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!” |
Dan 4:20-22 [A30]× |
---|
Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului, copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. |
Dan 4:25-26 [A32]× |
---|
Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se și zicând: „Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului până vor trece ȘAPTE VREMURI* peste el.” [...] Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și ȘAPTE VREMURI vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în Ceruri. |
Dan 4:34-37 [A33]× |
---|
După trecerea vremii sorocite [...] Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea Cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?’ În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut. Acum, eu [..] laud, înalț și slăvesc pe Împăratul Cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie! |
Dan 5:1-2 [A34]× |
---|
Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. |
Dan 5:3-4 [A35]× |
---|
Dan 5:5-6 [A36]× |
---|
Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. |
Dan 5:23-26 [A37]× |
---|
În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul. [...] Ci te-ai înălțat împotriva Domnului Cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale! De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cântărit și împărțit!” În haldeeană: mene mene techel upfarsin. Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. |
Dan 6:1-3 [A38]× |
---|
Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. |
Dan 6:4-5 [A39]× |
---|
Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” |
Dan 6:19-27 [A40]× |
---|
În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” [...] După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăția: „Pacea să vă fie dată din belșug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu [B12] și El dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” |
Dan 7:2-3 [A41]× |
---|
„În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. |
Dan 7:4 [A42]× |
---|
Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om. |
Dan 7:5 [A43]× |
---|
Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ |
Dan 7:6 [A44]× |
---|
După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. |
Dan 7:7-8 [A45]× |
---|
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie. |
Dan 7:9-14 [A46]× |
---|
Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; Scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii Cerurilor a venit unul [cel!] ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. [Acestuia] i s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și împărăția lui nu va fi nimicită niciodată. |
7:17-18 [A47]× |
---|
Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie. |
Dan 7:19-21 [A48]× |
---|
În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea – și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, |
Dan 7:22 [A49]× |
---|
până când a venit Cel Îmbătrânit de zile [pe Scaunul de domnie] și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția. |
Dan 7:23-25 [A50]× |
---|
El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea, și sfinții [poporul ales] vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.* |
Dan 7:26-27 [A51]× |
---|
Apoi va veni judecata și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt. Împărăția lui este o împărăție veșnică și toate puterile îi vor sluji și-l vor asculta!’ |
Dan 8:3-4 [A53]× |
---|
Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic. |
Dan 8:5 [A54]× |
---|
Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată [țara promisă și iubită]. S-a înălțat până la oștirea Cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la [în locul] Căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul Locașului Său Celui Sfânt. Din cauza răzvrătirii, poporul Domnului și jertfa necurmată au fost date pe mâna acestuia. A prosperat în tot ceea ce a făcut, iar adevărul a fost aruncat la pământ. |
Dan 8:6-12 [A55]× |
---|
Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată [țara promisă și iubită]. S-a înălțat până la oștirea Cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la [în locul] Căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul Locașului Său Celui Sfânt. Din cauza răzvrătirii, poporul Domnului și jertfa necurmată au fost date pe mâna acestuia. A prosperat în tot ceea ce a făcut, iar adevărul a fost aruncat la pământ. |
Dan 8:13-14; 8:16-17,19 [A56]× |
---|
Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și serviciul levitic?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș [Locul Sfânt] va fi reconsacrat!” Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei [răzbunării], căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. |
Dan 8:21 [A58]× |
---|
Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. |
Dan 8:23-24 [A59]× |
---|
La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei care sunt puternici [lideri spirituali] din poporul sfânt. Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni [care trăiau] liniștiți [prin amăgirile lui] și se va ridica împotriva Domnului domnilor, |
Dan 8:25a [A60]× |
---|
La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei care sunt puternici [lideri spirituali] din poporul sfânt. Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni [care trăiau] liniștiți [prin amăgirile lui] și se va ridica împotriva Domnului domnilor, |
Dan 8:25b [A61]× |
---|
dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. |
Dan 8:26 [A62]× |
---|
Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu CRIPTEAZĂ* vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” |
Dan 9:3-15 [A64]× |
---|
Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire. |
Dan 9:16-19 [A65]× |
---|
Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” |
Dan 9:20-23 [A66]× |
---|
Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia! |
Dan 9:24 [A67]× |
---|
Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei [momentul decriptării], și până la ungerea [consacrarea] Sfântul Locaș. |
Dan 9:25 [A68]× |
---|
Să știi dar și să înțelegi că, de la PORUNCA pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la unsul [preot-proroc-împărat], la cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni [49 D]; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni [434 D], calea va fi refăcută pentru seceriș, în vremuri de strâmtorare. |
Dan 9:26-27 [A69]× |
---|
La urmă de tot – după aceste șaizeci și două de săptămâni – unsul [preot-proroc-împărat] va fi înlăturat. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. El va face cu mulți un legământ de o săptămână, la jumătatea săptămânii va face să înceteze [din nou] jertfa necurmată și darul de mâncare, și la Sfântul Locaș se va instala urâciunea pustiitorului, până când se va revărsa asupra lui sfârșitul care este hotărât. [B50] |
Dan 11:29-31 [A74]× |
---|
La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi, dar, de data aceasta, lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. Ci niște corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui, iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. Niște oști trimise de el [Roma] vor veni și vor spurca Sfântul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legământul. |
Dan 11:32-39 [A75]× |
---|
Dar aceia din popor care vor (re)cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi [Cincizecimea]. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți. Pentru o vreme, unii vor cădea loviți de sabie și de flacără [AD 70], de robie și de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutați puțin, și mulți se vor uni cu ei din fățărnicie [Constantin]. Chiar și din cei înțelepți, mulți vor cădea, ca să fie încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. Împăratul va face ce va voi; se va înălța, se va slăvi mai presus de toți dumnezeii și va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor și va propăși până va trece mânia, căci ce este hotărât [2.300 Y] se va împlini. Nu va ține seamă nici de dumnezeii părinților săi, nici de dorința femeilor; cu un cuvânt, nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toți. În schimb, va cinsti pe ex-heruvimul „ocrotitor”; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoșteau părinții săi, îi va aduce cinste cu aur și argint, cu pietre scumpe și lucruri de preț. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor ocrotite [sfinte]; cui îl va recunoaște, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulți și le va împărți moșii ca răsplată. |
Dan 11:40-45 [A76]× |
---|
La vremea sfârșitului împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Și împăratul de la miazănoapte [„Roma”] se va năpusti ca o furtună peste el, cu care și călăreți și cu multe corăbii; va înainta asupra țărilor lui, se va revărsa ca un râu și le va îneca. Va intra și în țara cea minunată, și zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul și fruntașii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. Își va întinde mâna peste felurite țări și nici țara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur și de argint și pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii și etiopienii vor veni în alai după el. |
Dan 11:44-45 [A77]× |
---|
Dar o hotărâre venită de la Răsărit și de la Miazănoapte îl vor îngrozi (paraliza!); dar [la urmă] se va ridica și va porni cu o mare mânie ca să prăpădească și să nimicească cu desăvârșire pe mulți. Își va întinde cortul [influența] palatului său între mare și muntele cel slăvit și sfânt. Apoi își va ajunge sfârșitul și nimeni nu-i va fi într-ajutor. |
Dan 12:1-4 [A78]× |
---|
În vremea aceea se va înălța marele Cârmuitor [Biruitor] Mihail [ebr. „Cel-ce-Este Elohim”], ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulți dintre cei ce zac în praful întinderii pământului se vor înălța: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică. Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea Cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele veșnic și etern. Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. [F47] Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește.” |
Dan 12:5-13 [A79]× |
---|
Și eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, [B34] unul dincoace de râu și altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?” Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi Când va înceta jertfa necurmată și când se va instala urâciunea pustiitorului, vor fi fost o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată [F53] [D326] în partea ta de moștenire, [C29] [C30] la sfârșitul zilelor.” [A62] |
Rev 1:1-8 [B1]× |
---|
Descoperirea lui Yeshua Hamashiach, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscută trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Yeshua Hamashiach și a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! Ioan, către cele șapte Biserici care sunt în Asia: Har și pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era și Celui ce vine și din partea celor șapte duhuri care stau înaintea Scaunului Său de domnie [B8] [B11] și din partea lui Yeshua Hamashiach, Martorul credincios, Cel Întâi Născut din morți, Domnul împăraților pământului! Ale Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin. Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic. |
Rev 1:09-11 [B2]× |
---|
Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Yeshua Hamashiach. În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea.” |
Rev 1:12-20 [B3]× |
---|
M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii Lui erau ca para focului, picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor [A46] și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. [B12] Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților. Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele. Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte Biserici și cele șapte sfeșnice sunt șapte Biserici. |
Rev 2:12-17 / Pergam [B6]× |
---|
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are sabia ascuțită cu două tăișuri: Știu unde locuiești: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ții Numele Meu și n-ai lepădat credința Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuiește Satana. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo niște oameni care țin de învățătura lui Balaam, care a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor [mâncare necurată] și să se dedea la curvie. Tot așa, și tu ai câțiva care, de asemenea, țin învățătura nicolaiților, pe care Eu o urăsc. Pocăiește-te dar. Altfel, voi veni la tine curând și Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.’ |
Rev 2:18-29 / Tiatira [B7]× |
---|
Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: ‘Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociță, să învețe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor [mâncare necurată]. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; și celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate Bisericile vor cunoaște că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii și inima›: și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. Vouă însă, tuturor celorlalți din Tiatira care nu aveți învățătura aceasta și n-ați cunoscut adâncimile Satanei, cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă greutate. Numai țineți cu tărie ce aveți până voi veni! |
Rev 3:1-6 / Sardes [B8]× |
---|
Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu [B1] [B11] și cele șapte stele: Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. |
Rev 3:7-13 / Filadelfia [B9]× |
---|
Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide: Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu sunt, ci mint. |
Rev 3:14-22 / Laodiceea [B10]× |
---|
Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul [Originea, Sursa, Cauza] zidirii [creației] lui Dumnezeu: [B12(!)] Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! |
Rev 4:1-5 [B11]× |
---|
După aceste lucruri, [B4-B10] m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în Cer. [B9] Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe [B2] și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici [B35] și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri! [B4 >> B11] Numaidecât am fost răpit în Duhul. Și iată că în Cer era pus un Scaun de domnie, [A46] și pe Scaunul acesta de domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu și Scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. Împrejurul Scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie; [A46] și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și pe capete aveau cununi de aur. Din Scaunul de domnie ieșeau fulgere, glasuri și tunete. [B32] Înaintea Scaunului de domnie ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. [B1] [B8] |
Rev 4:6-11 [B12]× |
---|
În fața Scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul Scaunului de domnie și împrejurul Scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un vițel; a treia are fața ca a unui om; și a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. [B13] Zi și noapte [2.300] [A56] [A62] ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce ședea pe Scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe Scaunul de domnie și se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, [A40] [B10] își aruncau cununile înaintea Scaunului de domnie și ziceau: „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile [B10] și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!” |
Rev 5:1-4 [B13]× |
---|
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe Scaunul de domnie o carte, [A46] scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, [B12] pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” Și nu se găsea nimeni nici în Cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult [2.300], pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă [B9] cartea și să se uite în ea. |
Rev 5:1-14 [B14]× |
---|
Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. [A46] Și la mijloc, între Scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, [B11] trimise în tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe Scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. [2.300] [A65] [B19] Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!” [A6] [A7] [A14] [A15] [A22] [A28] [A32] [A40] [A46] [A47] [A49] [A51] [A61] [A62] [A65] [A78] M-am uitat și, împrejurul Scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” Și pe toate făpturile care sunt în Cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce șade pe Scaunul de domnie [Dumnezeu], da, ale Mielului [Om] să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! [B12] |
Rev 6:1-2 [B15]× |
---|
Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una [leul] din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască [cârmuiască]. [A46] |
Rev 6:1-2 [B15]*× |
---|
18 MAR ʼ22 [D321*] | 15 Adar | La 49 D (zile) de la evenimentul din Cer este trimis izbăvitorul sau cârmuitorul pentru a pune capăt celor 2.300 de ani de blestem ale poporului ales. El este fiul promis lui David, ultimul și eternul împărat, cel chemat și ales pentru a reinstaura Paradisul (Isa 51:16; 11:1-10; 49:2,6; 52:12-15; 42:1-7; 61:1-7; Ps 72; 68; Mic 4:1-8). Momentul trimiterii lui este plin de semnificații, este trimis cu ocazia sărbători Purim, ocazie în care se comemorează salvarea miraculoasă de la extincție a poporului ales, ocazie în care unul dintre iudei, prin minune a fost pus primul după împărat în împărăție: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul? [...] Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească, trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, și calul pe care călărește împăratul și să i se pună cununa împărătească pe cap. [...] să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetății și să se strige înaintea lui: ‘Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!’” (Est 6:6-9; 8:2,8; 9:1-4, 17-19, 21-22; Ps 45:1-7; Lk 12:42-44; Mt 24:45-47)... așa se înțeleg cuvintele: „i s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și împărăția lui nu va fi nimicită niciodată.” „Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic.” [A46] [A14] [A16] |
Rev 6:5-6 [B17]× |
---|
Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie [om] zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O kg de grâu pentru un dinar [3,24g argint]! Trei kg de orz pentru un dinar [3,24g argint]! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” |
Rev 6:7-8 [B18]× |
---|
Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra [vultur care zboară] zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului. |
Rev 6:9-11 [B19]× |
---|
Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar [„pământ”, mormânt] „sufletele” celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră [2.300]. Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. [B35] |
Rev 6:12-17 [B20]× |
---|
Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că Pământul s-a cutremurat. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe Scaunul de domnie [Dumnezeu], de mânia Mielului [Om], căci a venit Ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?” [A47] [A69] [A79] (Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în Cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.) |
Rev 7:1-3 [B21]× |
---|
După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Și am văzut un alt înger [mesaj] [A77] care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, [B16] [B17] [B18] [B19] [B20] zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” [A46] [B45] |
Rev 7:4-8 [B22]× |
---|
Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți. |
Rev 7:9-12 [B23]× |
---|
După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea Scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe Scaunul de domnie, da, a Mielului!” Și toți îngerii stăteau împrejurul Scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața Scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu [Mielului] și au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.” |
Rev 7:13-17 [B24]× |
---|
Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea Scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe Scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. [A77] Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul Scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, da, Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” [B45] |
Rev 8:1-6 [B25]× |
---|
Și am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea Scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. Apoi, îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. Și s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ. Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune din ele. |
Rev 8:7 [B26]× |
---|
Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă. |
Rev 8:8-9 [B27]× |
---|
Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și a treia parte din mare s-a făcut sânge și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au pierit. |
Rev 8:10-11 [B28]× |
---|
Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din Cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”; și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. |
Rev 8:12-13 [B29]× |
---|
Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea. M-am uitat și am auzit un vultur [a patra făptură vie] care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri care au să mai sune!” |
Rev 9:1-12 [B30]× |
---|
Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea [Luceafăr] care căzuse din Cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înțeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur [contrafacere]. Fețele lor semănau cu niște fețe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie [Biserici] și dinții lor erau ca dinții de lei [răutate]. [A40] Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier [Roma]; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulți cai care se aruncă la luptă. [A77] Aveau niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului [ex-Lucifer], care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion” [Distrugătorul; Mt 13:27-28]. (Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.) |
Rev 9:13-21 [B31]× |
---|
Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!” Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul. Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei [autoritate] și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. [Mal 3:1-3; Dan 12:3,10] [A74] [B23] Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor. |
Rev 10:1-11 [B32]× |
---|
Apoi am văzut un alt înger puternic [mesaj - Mal 3:1-3, Joel 2:28-29, Isa 40:5, Zeh 2:13], [A77] care se cobora din Cer învăluit într-un Nor [autoritate - Exo 24:16, Num 14:14]. [A65] [A69] Deasupra capului lui era curcubeul [legământ - Gen 9:13, și autoritate - Ezek 1:28]; fața lui era ca soarele [Răsărit și autoritate - Exo 34:29] și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc [autoritate - Num 14:14, Joel 2:30]. În mână ținea o cărticică deschisă [judecata]. [A46] [B11] [B13] [B21] A pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu [leul din seminția Iuda; preot-proroc-împărat]. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.* Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor,* eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din Cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie [aici*] ce au spus!” [B11] Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre Cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, [A79] care a făcut Cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, [A65] [A37] ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu [7 vremuri], după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. Și glasul pe care-l auzisem din Cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, [B33] dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune [Mt 20:22; 26:39; Mk 14:36; Isa 53:5,11; Rev 11:3,7-8,11; 19:13; 5:6; Lk 6:40]. Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou [mărturia] cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.” [B46] [B53] [B54] [B70] [* „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul” = promisiunea făcută de Cel Credincios și Adevărat îngerului cu cărticica sau mărturia, biruitorului. [B11] Din Scaunul de domnie ieșeau fulgere, glasuri și tunete. [B4-B10] [Acum] înaintea Scaunului de domnie ardeau [cele] șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. [1] Celui [unicului] ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu. [2] Cel [unicul] ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte. [B62] [3] Celui [unicului] ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește. [4] Celui [unicului] ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier și le va zdrobi [Gen 49:10; Num 24:7; Isa 41:2,15; Dan 2:34-35; Zech 3:8-10] ca pe niște vase de lut, cum am primit și Eu putere de la Tatăl Meu. Și-i voi da luceafărul de dimineață. [A7] [A14] [5] Cel [unicul] ce va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. [6] Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale și să știe că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării [Hag 2:23; Hab 2:9-13] care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. [B15] Pe cel [unic] ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși din el [Zech 6:12-13; Ezek 46:12]. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din Cer, de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou. [7] Iată, Eu stau la ușă și bat. Și auzind cel unic glasul Meu [fulgere, glasuri și tunete] Îmi va deschide ușa [Jn 10:3; Mt 25:6; Mal 4:4-6], voi intra la el, voi cina cu el [Lk 12:42-44; Mt 24:44-47], și el, cu Mine [2 Chr 17:11-14; 2 Sam 7:12-16; Ps 89:26-29; 72:1-19; Rev 18:1]. Celui [unicului] ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe Scaunul Lui de domnie. [B46] ] |
Rev 11:1-3 [B33]× |
---|
Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini și mi s-a zis: „Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate |
Rev 11:4-10 [B34]× |
---|
[B36] Aceștia sunt cei doi măslini [Adam și Eva - Jud 9:8; Ps 52:8-9; 128:1-6; Zech 4:14] și cele două sfeșnice [Solomon și Sulamita - Ps 45:1-17; Song 6:16] care stau chiar înaintea Domnului Pământului. Dacă cineva intenționează să le facă rău, din gura lor iese un foc care mistuie [B60] [B63] pe vrăjmașii lor; și dacă intenționează cineva să le facă rău, inevitabil va muri în felul acesta. [B31] [B60] [B63] Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie [B50|4] în zilele prorociei lor, și au putere să prefacă apele în sânge [B50|2] [B50|3] și să lovească pământul [B50|1] cu orice fel de urgie. [B50|1-7] Când își vor isprăvi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc [B51] va face război cu ei, îi va birui și-i va „omorî” [înlătura, detrona].* [A69] Căderea lor va fi sărbătorită pe piața cetății celei mari [„Roma”] [B50|5] care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam [B23] trei zile și jumătate [A69] vor privi consternați căderea lor și nu vor da voie să fie definitivată [oficializată] căderea [detronarea] lor. [A19] [A40] [A69] În schimb locuitorii pământului se vor congratula unii pe alții și chefuind își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci „chinuiseră” pe locuitorii pământului. [B50|1-7] |
Rev 11:4-10 [B34]*× |
---|
* Conform tuturor profețiilor escatologice în care se vorbește despre Odrasla sau Robul Domnului, acesta nu moare niciodată (și nici mireasa lui): „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul de Locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.” - Ps 49:15 (Hag 2:23; Isa 51:16; Ps 91:1-16; Mt 24:45-47; Mal 4:5-6). „La vederea Ta, se cutremură munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus. Soarele și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf.” - Hab 3:10-13. „El Îmi va zice: ‘Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele!’ Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea și legământul Meu îi va fi neclintit. Îi voi face veșnică sămânța și scaunul lui de domnie, ca zilele Cerurilor.” - Ps 89:26-29. „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ți sabia – podoaba și slava, da, slava ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgețile tale sunt ascuțite: sub tine vor cădea popoare și săgețile tale vor străpunge inima vrăjmașilor Împăratului. Scaunul tău de domnie, dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al Împărăției tale este un toiag de dreptate. Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea. De aceea, dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii tăi de slujbă [proroci, împărați, îngeri, heruvimi]... Printre preaiubitele tale sunt fete de împărați; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir... Din neam în neam îți voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele. - Ps 45:1-7,9,17.” „Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului și dă dreptatea Ta fiului împăratului! Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire. Munții vor aduce pace poporului și dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptății Tale. El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului și va zdrobi [Gen 3:15] pe asupritor. Așa că se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât se va arăta luna, din neam în neam; va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia. În zilele lui va înflori cel neprihănit și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta și de la râu până la marginile pământului. Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui și vrăjmașii vor linge țărâna. Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri. Da, toți împărații se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit și va scăpa viața săracilor; îi va izbăvi de apăsare și de silă și sângele lor va fi scump înaintea lui. Ei vor trăi și-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el și-l vor binecuvânta în fiecare zi. Va fi belșug de grâu în țară până în vârful munților și spicele lor se vor clătina ca și copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului. Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi fericit. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin! Sfârșitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.” Ps 72. |
Rev 11:11-14 [B35]× |
---|
Dar, după cele trei zile și jumătate [A69], duhul de viață (înălțare)* de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. [B20] [B37] Și au auzit din Cer un glas tare, care le zicea: „Suiți-vă aici!” Și s-au suit într-un nor spre Cer, iar vrăjmașii lor i-au văzut. [B1] Tot în ceasul acela (perioada celor șapte potire) [B50|6] s-a s-a iscat o mare furtună [război] și a căzut în dizgrație a zecea parte din locuitorii Cetății [Sfinte]. Șapte mii de oameni [dintre cei 144 de mii] au fost uciși [B54] în furtuna aceasta. Și cei rămași [dintre sfinți] s-au temut [de Dumnezeu] și au dat slavă Dumnezeului Cerului. [B54] (A doua nenorocire** a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.) |
Rev 11:15-18 [B36]× |
---|
Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță [sfârșitul tainei despre cei doi unși; David și mireasa]. Și în Cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale unsului [David] Său. Și el va împărăți în vecii vecilor.” [A6] [A7] [A14] [A15] [A16] [A17] [A20] [A21] [A22] [A28] [A37] [A46] [A47] [A49] [A51] [A53] [A54] Și cei douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fețele la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: „Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și ai început să împărățești. Neamurile se mâniaseră, [A45] [A48] [A60] [A76] [B33] [A14] dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” Și Templul lui Dumnezeu, care este în Cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. [A37] [A56] [A62] [A65] Și au fost fulgere, glasuri, tunete... [B32] [B34] |
Rev 12:1-6 [B38]× |
---|
În Cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare [Răsărit], cu luna sub picioare [sistemul ceremonial, sărbătorile sfinte] și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap [cele 12 seminții ale lui Israel]. Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască. În Cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roșu [Roma], cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele Cerului și le arunca pe pământ [ex-Lucifer]. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște [Irod]. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit [Înălțat] la Dumnezeu și la Scaunul Lui de domnie. Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu [Gen 20:15-20], ca să fie hrănită acolo |
Rev 12:7-9 [B39]× |
---|
Și în Cer s-a făcut un război. Mihail [„ocrotitorul copiilor poporului sfânt”] și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în Cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. [B41] |
Rev 12:7-9 [B40]× |
---|
Și am auzit în Cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea unsului Lui [David], pentru că pârâșul [Zech 3:1-5,8-9] fraților noștri, care zi și noapte [2.300] îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos [„detronat” de pe tronul lui Adam]. Ei de asemenea l-au biruit [B39] prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte. De aceea bucurați-vă, Ceruri și voi care locuiți în Ceruri! Vai de voi, pământ și mare! [B33] [B35] Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, [A77] fiindcă știe că are puțină vreme.” [A79] [B32] [B42] [B45] |
Rev 12:13-16 [B41]× |
---|
[B38] Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia [Israel] care născuse copilul de parte bărbătească. Și cele două aripi ale vulturului celui mare [a patra făptură vie] au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustia înflorită ca trandafirul [Isa 35:1-10], în locul ei, unde este hrănită Atunci, șarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. [B31] |
Rev 12:17 [B42]× |
---|
[B40] Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război [B50|6] [B35] cu rămășița seminței ei [cei 144 de mii și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam], cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia unsului izbăvitor. [B32] [B45] |
Rev 13:1-10 [B43]× |
---|
Apoi am stat pe nisipul mării. [A41] Și am văzut ridicându-se din mare [A41] o fiară cu zece coarne și șapte capete; [A38] pe coarne avea zece cununi împărătești [A5] [A11] [A12] [A13] [A45] [A48] și pe capete avea nume de hulă. [A50] Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, [A44] avea labe ca de urs [A43] și gură ca o gură de leu. [A42] Balaurul [Roma; Satana]; [B38] i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Și tot pământul admira fiara. Și au început să se închine balaurului [Satanei], pentru că dăduse puterea lui fiarei. Și au început să se închine fiarei [„Babilonului”, „Romei”], zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara și cine se poate lupta cu ea?” [B45] [B48] [B50] I s-a dat o gură [A45] [A48] care rostea vorbe mari și hule. [A45] [A48] Și i s-a dat putere să lucreze I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. [A48] [A49] Și i s-a dat stăpânire [A30] [A44] peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam. Și toți locuitorii pământului i se vor închina, [A18] [A19] [A39] toți aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat. [B58] Cine are urechi, să audă! Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie. [A51] Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie [Cuvântul]. [B59] Aici este răbdarea și credința sfinților. [B45] [B47] |
Rev 13:11-18 [B44]× |
---|
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, [B30] care avea două coarne ca ale unui „miel” [antihristul, prorocul mincinos, pustiitorul, omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul cu pretenții de „Dumnezeu”] [A59] și vorbea ca un balaur [Roma; Satana]. [B38] Ea [înșelătorul] lucra cu toată puterea fiarei dintâi [B43] înaintea ei și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine [A18] [A19] [A39] fiarei dintâi - a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, [B50] până acolo că făcea [prin magie, vrăjitorie] chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea [amăgitorul, ispititorul, înșelătorul] [B39] pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea [înșelătorul] a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, [A18] care avea rana de sabie [B3] [B16] și trăia. I s-a dat putere să dea suflare [viață] icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei [potrivnicului]. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, [B20] să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. [A60] [A69] [A79] Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase. |
Rev 14:1-5 [B45]× |
---|
Apoi m-am uitat și iată că mielușelul stătea pe Muntele Sionului [A7] [A14] [A15] [A16] [A17] [A65] [A66] [A77] și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. [B32|6] Și am auzit venind din Cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta și cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă [B32] înaintea Scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. [B11] Și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. [B24] [B36] [B37] [B40] [B42] [B43] Ei nu s-au întinat cu femei [„Biserici”], [B4-B10] căci sunt verguri [pecetluiți], [B22] și urmează pe miel oriunde merge el. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod [A46] [A47] [B14] pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună [nici amăgire], [B22] [B23] căci sunt fără vină [B14] [B21] [B24] [B40] înaintea Scaunului de domnie al lui Dumnezeu. |
Rev 14:6-13 [B46]× |
---|
Și am văzut un alt înger [leu], care zbura prin mijlocul Cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. [B32] El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit timpul judecății Lui, [A46] B11] și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” [A20] [A21] [A37] [A40] [A65] [B32] Apoi a urmat un alt înger, al doilea [vițel], și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare [„Roma”], [B34] [B35] care a adăpat toate neamurile [7 vremuri] din vinul mâniei curviei ei!” [B6] [B7] [B30] [B31] Apoi a urmat un alt înger, al treilea [om], și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și acceptă semnul ei [666] pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea melului.” Și fumul [amintirea] chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă [B30] [B31] cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! Și am auzit un glas din Cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” [B35] „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” [A79] [B47] [B48] [B49] [B62] |
Rev 14:6-13 [B47]× |
---|
Apoi m-am uitat, și iată un Nor alb; [A64] [A65] [A69] [B15] [B22] și în prezența Norului [A64] [A65] [A69] ședea cineva care semăna cu un fiu al Omului; pe cap avea o cunună de aur, [B15] [B32] iar în mână, o seceră ascuțită [Isa 41:15-16; Mt 3:12; Mic 4:13; Isa 26:1-9]. Și un alt înger a ieșit din Templu [Muntele Sionului] [B35] [B37] și striga cu glas tare celui ce se afla în prezența Norului: [A64] [B32] [B35] „Pune secera Ta și seceră, pentru că a venit timpul să seceri și secerișul pământului este copt.” Atunci, cel ce era în prezența Norului [B32] [B35] și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat [Mt 13:37-43]. Și din Templul care este în Cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului [Isa 10:16-18; 28:16-22; 8:9-10; Ps 97:1-5; Isa 26:4-11], a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.” Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate [Muntelui Sionului]; [B69] și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii. |
Rev 15:1-4 [B48]× |
---|
Apoi am văzut în Cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc [B12] și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii [B14] [B15] [B32] [B40] fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, [A64] [A67] [A68] [A69] [B32] [B34] [B35] robul lui Dumnezeu, da, cântarea mielușelului. [B23] [B39] [B40] [B43] [B45] [B46] Și ziceau: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!” |
Rev 15:1-4 [B49]× |
---|
După aceea, am văzut deschizându-se în Cer Templul Cortului mărturiei [legământ]. [A47] [A49] [A51] Și una din cele patru făpturi vii [vulturul ocrotitor, cu aripile întinse peste poporul sfânt - Exo 8:22,26; Ps 91:1-16] a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. Și Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu putea să intre în Templu până se vor sfârși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri. |
Rev 16:1-21 [B50]× |
---|
Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” [1] Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe cei răi care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei. [2] Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie [excepție oamenii], chiar și tot ce era în mare. [3] Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sânge. Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă cei răi au vărsat sângele sfinților și al prorocilor, [B35] le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.” Și am auzit altarul [Ispășirea; Pământul răscumpărat] zicând: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!” [4] Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească cei răi cu focul lui. Și cei răi au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. [5] Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost dovedită a fi întuneric [minciună]. Cei răi își mușcau limbile de durere. Și au hulit pe Dumnezeul Cerului din pricina durerilor lor [sufletești - regret și amărăciune, „plâns și scrâșnire a dinților”] și din pricina rănilor lor rele și nu s-au pocăit de faptele lor. [„Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina [Paradisul] în lume, cei răi au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” - Jn 3:19-21] [6] Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Est. Apoi am văzut ieșind din gura balaurului [(1) Satana] și din gura fiarei [(2) „Roma”] și din gura prorocului mincinos [(3) antihristul] trei duhuri [influențe de magie] necurate, care semănau cu niște broaște [cu aparență verde și cu ochi mari]. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite [B44] și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul [A69] [B34] [B35] [B32] [B42] zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. [B51] „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel [unic] ce veghează și își păzește hainele,* ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”* [Adam și Eva - Gen 3:7,10; 2:25; 2 Sam 7:14-15; 1 Cro 17:13-14; Ps 89:17; 72:17; Ezek 45:16-17; Est 6:7-9; Mt 24:47; Lk 12:44; Rev 3:21] Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon [valea lui Meghido, valea ce înconjoară Muntele Casei Domnului]. [7] Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din Scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și Pământul s-a cutremurat, [B20] [B35] așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. Cetatea cea mare [„Babilonul”, „Roma”] a fost împărțită [A37] [B35] în trei părți [(1) | (2) | (3)] și cetățile [metropolele] neamurilor s-au prăbușit. Astfel Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. [B46] Toate ostroavele [B20] au fugit și munții nu s-au mai găsit. O grindină mare, [B37] ale cărei boabe cântăreau aproape un talant [aproximativ 30 kg], a căzut din cer peste cei răi. Și cei răi au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare. |
Rev 17:1-8 [B51]× |
---|
Apoi unul [B50|6] din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, [B31] [B46] care șade pe ape mari [Gloate]. [B52] Cu ea au curvit împărații pământului și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul [minciunilor] curviei ei!” Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. [B44] Și am văzut o femeie [„Biserică”] șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. [B38] [B43]Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei [minciunilor ei]. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului”. Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților [A48] [A49] [A51] [B25] [B43] [B50] și de sângele martorilor izbăvitorului [sunt cei înălțați în Nor, cei ce participă la învierea Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ]. [B11] [B16] [B22] [B23] [B35] Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Și îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îți voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă și care are cele șapte capete și cele zece coarne. Fiara pe care ai văzut-o era și nu mai este. [A1-A5] [A8-A13] [A41-A45] [B43] Ea are să se ridice din adânc [B34] [B52] și are să se ducă la pierzare. Și cei răi ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni. |
Rev 17:9-18 [B52]× |
---|
Aici este mintea plină de înțelepciune: cele șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia [„Roma”]. Sunt și șapte împărați: cinci au căzut [Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma imperială, Roma „creștină”], unul este [ex-Lucifer; „Roma”], [B38] [B39] [B40] [B41] [B42] [B43] celălalt n-a venit încă și, [B44] când va veni, el va rămâne puțină vreme [30 D]. Și fiara [„Roma”], care era și nu mai este, [B44] ea însăși este al optulea împărat: [B51] este din numărul celor șapte și merge la pierzare. Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați care n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas [15 D | 6 OCT ʼ23 >> 21 OCT ʼ23] împreună cu fiara [„Roma”]. Toți au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu mielușelul, [B50|6] dar mielușelul îi va birui, pentru că el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși care sunt cu el, de asemenea, îi vor birui.” Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor urî pe curvă [„Roma”, „Babilon”, „Biserica”], o vor pustii și o vor lăsa goală [18 OCT ʼ23]. [B50|5] Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc [păgânism, satanism]. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpânirea lor împărătească până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. [B50|5] Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare [„Roma”, „Babilon”, Vatican], care are stăpânire peste împărații pământului.” |
Rev 18:1-8 [B53]× |
---|
După aceea, am văzut coborându-se din Cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui [Ps 72:19]. [B32] [B34] [B36] [B40] El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare [„Roma” papală și „creștină”]! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, [A27] o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei [minciunilor] ei și împărații pământului au curvit cu ea [relații diplomatice] și negustorii pământului s-au îmbogățit [relații comerciale] prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din Cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, [A20] [A21] [A46] [A47] [A49] [A51] [A56] [A62] [A65] [A67] [B14] [B21] [B22] [B23] [B24] [B34] [B35] [B40] [B45] ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! [B15] [B16] [B17] [B18] [B19] [B20] Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în Cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. [A18] [A24] [A30] [A34] [A35] [A36] [A45] [A48] [A50] [A55] [A60] [A74] [A75] [B43] Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! [A6] [A7] [A14] [A15] [A37] [A40] [A46] [A47] [A49] [A51] [A61] [B11] [B12] [B15] [B16] [B17] [B18] [B19] [B20] [B21] [B25] [B26] [B27] [B28] [B29] [B30] [B31] [B32] [B36] [B37] Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea într-o singură zi [18 MAR ʼ22] vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. [B46] |
Rev 18:9-20 [B54]× |
---|
Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul [urmările] arderii ei [dispariției ei], o vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe [de cei unși și aleși], de frică să nu cadă în chinul ei [plânsul și tânguirea ei];, și vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Dintr-odată ți-a venit judecata!’ [A37] [B15] [B21] [B22] [B32] [B53] Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului [și căderii] ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății dintr-o dată s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe și, când au văzut fumul [rezultatul] arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, dintro-dată a fost prefăcută într-un pustiu!’ [A6] [A7] [A14] [A15] [A16] [A17] [A21] [A37] [A61] [A68] [B15] [B21] [B22] [B23] [B24] [B25] Bucură-te de ea, Cerule! Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate și a judecat-o. [B11] [B15] [B32] [B35] [B36] [B46] |
Rev 18:21-24 [B55]× |
---|
Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare și a zis: „Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul [„Roma” și fiicele ei], cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbițe; [A18] nu se va mai găsi la tine niciun meșter în vreun meșteșug oarecare. [A36] [A37] [A75] Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. Lumina lămpii [B3] [B11] nu va mai lumina în tine și nu se va mai auzi în tine glasul mirelui [B34] [B57] și al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, [B54] pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta [A37] [A74] [A75] [B6] [B39] [B40] [B44] [B50] [B53] și pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor și al sfinților și al tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ.” [A48] [A50] [A55] [A60] [A75] [B19] [B31] [B34] [B35] [B43] [B44] [B46] [B50] [B51] [B56] |
Rev 19:1-8 [B56]× |
---|
După aceea, am auzit în Cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea și puterea! Pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia [și minciunile] ei, și a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.” Și au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul [urmările judecății] ei se ridică în sus în vecii vecilor!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu, care ședea pe Scaunul de domnie. Și au zis: „Amin! Aleluia!” Și din scaunul de domnie [a lui David] a ieșit un glas care zicea: „Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți robii Lui, voi, care vă temeți de El, mici [B23] și mari.!” [B32] [B36] Și am auzit ca un glas de gloată multă [mici] [B23] și mari, [B22] ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărățească. Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta mielușelului [Lem 3:24-31; Num 12:3; Jer 11:19; Isa 11:4-6; 42:2-4; 53:7; 40:11; 49:8-11; 58:6-8; Ps 45:4,1-17; 72:4,6,12,13,14; Mt 24:45-51; Jn 10:1-5; Ezek 34:23; 37:24]; soția [gre. „guné”] lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” - Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților. |
Rev 19:10 [B58]× |
---|
Și m-am aruncat la picioarele îngerului ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia izbăvitorului. Lui Dumnezeu închină-te!” - Căci mărturia izbăvitorului este duhul prorociei. [A40] |
Rev 19:11-18 [B59]× |
---|
Apoi am văzut Cerul deschis și iată că s-a arătat un cal alb! [B15] [B32] [B34] [B47] [B53] [B56] cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat” și el judecă și Se luptă cu dreptate [Ps 72:2; Isa 11:2-4]. [A49] Ochii lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești și purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe decât numai el singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. [B24] [B40] Numele Lui este: „Mesagerul lui Dumnezeu”. Oștile din Cer îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. Din gura lui ieșea o sabie ascuțită, [B44] ca să lovească neamurile cu ea, [B34] pe care le va cârmui cu un toiag de fier. [B32] Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse [B47] a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”. Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare și a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!” |
Rev 19:19-21 [B60]× |
---|
Și am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu cel ce ședea călare pe cal [B15] [B32] [B34] [B53] și cu oastea lui. [B22] [B23] [B36] Și fiara [B44] [B50|6] [B51] [B52] [B53] [B54] [B55] a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, [B50|6] care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, [B63] care arde cu pucioasă. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura celui ce ședea călare pe cal. [B59] Și toate păsările s-au săturat din carnea lor. [B59] |
Rev 20:1-3 [B61]× |
---|
Apoi am văzut coborându-se din Cer un înger care ținea în mână cheia adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana [ex-Lucifer], [B38] [B39] [B40] și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, [B53] [B55] până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme. |
Rev 20:4-6 [B62]× |
---|
Și am văzut niște scaune de domnie; [B11] [B36] [B39] și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut pe cei cărora li se tăiase capul din pricina mărturiei izbăvitorului [B15] [B32] [B34] [B36] [B45] [B46] [B47] și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu [B1] [B2] [B19] și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. [B35] Ei au înviat și au împărățit cu unsul o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. [A79] Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! [B46] Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai unsului [A46] și vor împărăți cu el o mie de ani. [A22] [A47] [A49] [A51] |
Rev 20:4-6 [B62]× |
---|
Pământul va fi din nou pustiu și gol (Lev 16:10; Jer 4:23; Isa 24:17-23; 13:13; 34:2; Iov 1:21a; Hag 2:26; Jer 46:19; Joe 3:19; Amo 2:9) pentru o mie de ani (Lev 23:34) întrucât: a) toți cei care au murit în „sângele Mielului” vor învia (Isa 26:9; Mt 16:27; 24:30-31; Jn 5:28-29) și vor fi luați la Cer (Jn 14:1-3; 13:33,36; 14:18,28; Lk 12:32; 22:28-30; Mt 19:28-30; Dan 12:13; Ps 18:6-20; 104:1-4) pentru o mie de ani (Ps 90:4; Deut 5:14-15; Isa 28:12); b) toți cei răi vor fi în mormânt, fie de moarte naturală, fie nimiciți de mânia lui Dumnezeu și de mânia mielușelului (Num 21:3; Ier 51:3; Zep 1:2-3; Nah 1:15). |
Rev 20:7-10 [B63]× |
---|
Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat și va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile care vor fi înviate în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. [B64] Și ei s-au suit pe fața pământului și au înconjurat Tabăra sfinților și Cetatea preaiubită [Noul Ierusalim, coborât din Cer pe pământ, la sfârșitul celor o mie de ani]. Dar din Cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. [B34] Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte până la ETERNITATE. |
Rev 20:11-15 [B64]× |
---|
Apoi am văzut un Scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele [pregătire pentru Ceruri noi și un Pământ nou]. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea Scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. [B43] [B51] Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. [B34] [B63] Iazul de foc este moartea a doua [extincție definitivă, miriște și cenușă - Isa 47:14; Oba 1:18; Mal 4:1-3]. [B32|2] [B62] Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții [B43] [B51] a fost aruncat în iazul de foc. |
Rev 21:1-5 [B65]× |
---|
Apoi am văzut un Cer nou și un Pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră [inclusiv iazul de foc], chiar și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din Cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă [gre. „numphé”] împodobită pentru Bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie [a lui David] și zicea: „Iată Cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce ședea pe Scaunul de domnie [Tron] a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” |
Rev 21:1-5 [B65]× |
---|
Apoi am văzut un Cer nou și un Pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră [inclusiv iazul de foc], chiar și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din Cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă [gre. „numphé”] împodobită pentru Bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie [a lui David] și zicea: „Iată Cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce ședea pe Scaunul de domnie [Tron] a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” |
Rev 21:6-7 [B66]× |
---|
Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui [unicului] ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. Cel [unic] ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu [Cuvântul] voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul* Meu.” [A6] [A7] [A14] [A15] [A17] [A46] [B15] [B32] [B36] [* 2 Sam 7:4; 1 Cro 17:13; 1 Cro 22:10; Ps 89:27; Ps 2:6-9,12; 45:1-7; Ezek 34:23; 37:24; 46:12; Lk 12:44] |
Rev 21:9-27 [B68]× |
---|
Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ți arăt mireasa, nevasta [gre. „numphé”] Mielului!” Și m-a dus, în Duhul, pe un Munte mare și înalt. [A6] [A7] [A14] [A15] Și mi-a arătat Cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din Cer, de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. [B65] Lumina ei era ca o piatră preascumpă, [Purim] ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porți; spre miazănoapte, trei porți; spre miazăzi, trei porți și spre apus, trei porți. Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli [evrei] ai Mielului. Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, Porțile și zidul ei. Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii [B22] de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă. I-a măsurat și zidul și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, [B22] după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis și cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie. În Cetatea aceasta n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuință nici de soare [însă Pământul care o poartă prin galaxie are; precum și ciclul săptămânal de șapte zile, „a fost o seară, apoi o dimineață”], nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului. |
Rev 22:1-5 [B69]× |
---|
Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al mielușelului. În mijlocul pieței Cetății și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al mielușelului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. [B11] Și vor împărăți în ETERNITATE. [A7] [A14] [A15] [A47] [A51] [B32|2] |
Rev 22:6-7 [B70]× |
---|
Și îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. Și Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor [B34] a trimis pe mesagerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” „Și, iată, Eu vin curând! Ferice de cel [unic] ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!” [B32] |
Rev 22:8-11 [B71]× |
---|
Eu, Ioan, am auzit și am văzut lucrurile acestea. Și după ce le-am auzit și le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului [mesagerului] care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, prorocii [B22] [B23] [B32] [B34] [B35] și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluiești cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.” Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe! [A78] [B21] [B35] [B50] |
# (Mt 24:21-22)× |
---|
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate [?? D]*, nimeni n-ar scăpa; |
* 15 Adar / 18 MAR 2022 devine o zi necunoscută reflectată în această scurtare a zilelor. Întrucât data sfârșitului nu poate fi modificată, Înțelepciunea a ales zăbovirea în ceea ce privește momentul instalării Împărăției Cerurilor pe pământ. Ceea ce trebuia să înceapă pe 18 MAR 2022, va începe cu o întârziere necunoscută astfel, prin scurtarea zilelor, 18 MAR 2022 devine o zi necunoscută; Ziua venirii fiului Omului poate fi în oricare zi după această dată, o zi necunoscută reflectată în această perioadă specială de amânare. [B32] [B36] Motivul acestei întârzieri este „din pricina celor aleși” „căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta”; această întârziere fiind singura cale găsită pentru a diminua intensitatea crizei din lume pe perioada ultimelor 45 D (zile) ale istoriei. Întrucât se cunoaște progresia geometrică a răului pe pământ din momentul venirii fiului Omului până în Ziua venirii Celui Atotputernic pe norii Cerurilor, s-a întârziat momentul de început al „acumulării” factorilor care vor escalada în criza finală. [A78] [A79] [B17] [B18] [B19] [B31] [B42] [B44] [B48] [B49] [B50] [B51] [B52] |
Dan 2:28 [A1]× |
---|
Dar este în Ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. |
Dan 2:31,32 [A2] |
Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; |
Dan 2:32 [A3] |
pieptul și brațele îi erau de argint; |
Dan 2:32 [A4] |
pântecele și coapsele îi erau de aramă; |
Dan 2:33 [A5] |
fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. |
Dan 2:37,38 [A8]× |
---|
Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul Cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur! |
Dan 2:39 [A9] |
După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; |
Dan 2:39 [A10] |
apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. |
Dan 2:40 [A11] |
Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. |
2:41,42 [A12] |
Și, după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. |
Dan 2:43 [A13] |
Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. |
Dan 7:2-3 [A41]× |
---|
„În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. |
Dan 7:4 [A42] |
Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om. |
Dan 7:5 [A43] |
Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ |
Dan 7:6 [A44] |
După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. |
Dan 7:7-8 [A45] |
După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie. |
Rev 2:1-7 / Efes [B4]× |
---|
Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur: Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta și că nu poți suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu și că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. Ai însă lucrul acesta bun: că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc.’ |
Rev 2:8-11 / Smirna [B5] |
Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: ‘Iată ce zice Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel ce a murit și a înviat: Știu necazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat) și batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei și nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.’ |
Rev 2:12-17 / Pergam [B6] |
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are sabia ascuțită cu două tăișuri: Știu unde locuiești: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ții Numele Meu și n-ai lepădat credința Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuiește Satana. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo niște oameni care țin de învățătura lui Balaam, care a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor [mâncare necurată] și să se dedea la curvie. Tot așa, și tu ai câțiva care, de asemenea, țin învățătura nicolaiților, pe care Eu o urăsc. Pocăiește-te dar. Altfel, voi veni la tine curând și Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.’ |
Rev 2:18-29 / Tiatira [B7] |
Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: ‘Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu lași ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociță, să învețe și să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor [mâncare necurată]. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; și celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate Bisericile vor cunoaște că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii și inima›: și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. Vouă însă, tuturor celorlalți din Tiatira care nu aveți învățătura aceasta și n-ați cunoscut adâncimile Satanei, cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă greutate. Numai țineți cu tărie ce aveți până voi veni! |
Rev 3:1-6 / Sardes [B8] |
Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu [B1] [B11] și cele șapte stele: Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. |
Rev 3:7-13 / Filadelfia [B9] |
Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide: Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu sunt, ci mint. |
Rev 3:14-22 / Laodiceea [B10] |
Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul [Originea, Sursa, Cauza] zidirii [creației] lui Dumnezeu: [B12(!)] Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic›, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! |
Isa 51:16; 65:17-25 [C1]× |
---|
Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind Ceruri noi și să întemeiez un Pământ nou și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu!” Căci iată, Eu fac Ceruri noi și un Pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veți bucura și vă veți veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie și pe poporul lui, în bucurie. Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului și mă voi bucura de poporul Meu [...] Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor [eterni], și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor [...] vor alcătui o sămânță binecuvântată de Domnul [Leul din seminția lui Iuda] și copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni cu țărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt – zice Domnul. |
Isa 4:2-6 [C2]× |
---|
În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreție și slavă și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel. Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim. După ce va spăla Domnul [Leul din seminția lui Iuda] murdăriile fiicelor Sionului și va curăți Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii, Domnul [Rădăcina lui David] va așeza, peste toată întinderea muntelui Sionului și peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua și un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii. |
Isa 11:1-16; 12:1-6 [C3]× |
---|
Apoi, o odraslă va ieși din tulpina lui Isai și un vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste el, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului lui și cu suflarea buzelor lui va omorî pe cel rău. [B34] Neprihănirea va fi brâul coapselor sale și credincioșia, brâul mijlocului său. Atunci, lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă. În ziua aceea, vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la el și slava va fi locuința lui. În același timp, Domnul [Leul din seminția lui Iuda] Își va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său risipit în Asiria și în Egipt, în Patros și în Etiopia, la Elam, la Șinear și la Hamat și în ostroavele mării. El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel și va aduna pe cei risipiți ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta și vrăjmașii lui Iuda vor fi nimiciți; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim, ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus și vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom și Moab vor fi prada mâinilor lor, și fiii lui Amon le vor fi supuși. Domnul va seca limba mării Egiptului, Își va ridica mâna asupra râului în mânia Lui, îl va împărți în șapte pâraie, așa că îl vor putea trece încălțați. Și va fi un drum pentru rămășița poporului Său care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel în ziua când a ieșit din țara Egiptului. În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne [Tată], căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și m-ai mângâiat! Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea și pricina laudelor mele și El m-a mântuit.” Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii și veți zice în ziua aceea: „Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui, vestiți lucrările Lui printre popoare, pomeniți mărimea Numelui Lui! Cântați Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!” [B53] Strigă de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel! |
Jer 23:5-8 [C4]× |
---|
Iată vin zile – zice Domnul [Leul din seminția lui Iuda] – când voi ridica lui David o odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate și judecată în țară. În vremea lui, Iuda va fi mântuit și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: cel-ce-este-dreptatea-noastră! De aceea iată vin zile – zice Domnul – când nu se va mai zice: „Viu este Cel-ce-este, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!” Ci se va zice: „Viu este cel-ce-este, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipisem!” Și vor locui în țara lor. |
Isa 42:5-7 [C5]× |
---|
Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: „Eu, Domnul [Leul din seminția lui Iuda], te-am chemat ca să dai mântuire și te voi lua de mână, te voi păzi și te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. |
Isa 49:1-13 [C6]× |
---|
Ascultați-mă, ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul [Leul din seminția lui Iuda] m-a chemat din sânul mamei și m-a numit de la ieșirea din pântecele mamei. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, m-a acoperit cu umbra mâinii Lui și m-a făcut o săgeată ascuțită, [B15] m-a ascuns în tolba Lui cu săgeți și mi-a zis: „Israele, tu ești robul Meu în care Mă voi slăvi.” Și eu mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar și fără folos mi-am istovit puterea.” Dar răsplata mea este la Domnul, și răsplata mea la Dumnezeul meu. Și, acum, Domnul vorbește, El, care m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul meu este tăria mea. El zice: „Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov [B22] [A78] și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii lumina neamurilor, [A46] [B15] [B32] ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” [B15] [B23] [B32] [B53] Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către cel disprețuit și urât de popor, către robul celor puternici: „Împărații vor vedea lucrul acesta și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care te-a ales.” Așa vorbește mai departe Domnul: „La vremea îndurării te voi asculta și în ziua mântuirii te voi ajuta; te voi păzi și te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite; să spui prinșilor de război: ‘Ieșiți!’ și celor ce sunt în întuneric: ‘Arătați-vă!’ [B53] Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele, [B24] căci cel ce are milă [mielușelul] de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape. Voi preface toți munții Mei în drumuri și drumurile Mele vor fi bine croite.” Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții din țara Sinim. Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui. |
Isa 46:16-26 [C7]× |
---|
Poate o femeie să-și uite unicul copil pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip [Israele]. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Fiii tăi aleargă, dar cei ce te dărâmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău. Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți aceștia se strâng, vin la tine. Pe viața Mea – zice Domnul [Leul din seminția lui Iuda] – că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi, și cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. Fiii aceștia de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: „Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez!” Și vei zice în inima ta: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?” De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor și vor duce pe fiicele tale pe umeri. Te vor hrăni împărați și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pământ înaintea ta și vor linge țărâna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu-Sunt Domnul și că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine.” Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? „Da – zice Domnul – prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi. Eu voi da asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele lor. [B47] Și va ști orice făptură că Eu-Sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.” |
Isa 60:1-22 [C8]× |
---|
Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine! Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale. Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe. Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine și vistieriile neamurilor vor veni la tine. Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa; vor veni toți din Seba, aducând aur și tămâie, și vor vesti laudele Domnului. Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie și casa slavei Mele o voi face și mai slăvită. Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor? Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău [Leul din seminția lui Iuda], pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește. Străinii îți vor zidi zidurile și împărații lor îți vor sluji, căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine. Porțile tale vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații cu alaiul lor. Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul Sfântului Meu Locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale și te vor numi „Cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel”. De unde erai părăsită și urâtă și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam [întreg pământul]. Vei suge laptele neamurilor, vei suge țâța împăraților și vei ști astfel că Eu-Sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine și să stăpânească dreptatea. Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire” și porțile tale, „Laudă”. Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și Dumnezeul tău va fi slava ta. [B68] Soarele tău nu va mai asfinți și luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie și zilele suferinței tale se vor sfârși. Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul tău: ei vor stăpâni țara pe vecie ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea. Cel mai mic se va face o mie și cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor. |
Isa 41:25-29; 42:1-12 [C9]× |
---|
Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la Răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. [A5] [A6] [A7] Cine a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: „Are dreptate”? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!” și Ierusalimului: „Îți trimit un vestitor de vești bune!” Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde [dacă aude], dacă-l voi întreba. Iată că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală! Iată robul Meu, pe care-l sprijin, alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste el; el va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frântă n-o va zdrobi [Mt 21:12,19] și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în învățătura lui. Așa vorbește Domnul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda], care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: „Eu, Domnul, te-am chemat ca să dai mântuire și te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. Eu-Sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple. Cântați Domnului o cântare nouă, [B14] [B45] cântați laudele Lui până la marginile pământului, [B23] [B32] [B53] voi, care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților! Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave! |
Isa 35:1-10 [C10]× |
---|
Pustia și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și va sări de bucurie, cu cântece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. Întăriți mâinile slăbănogite și întăriți genunchii care se clatină! Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru [Leul din seminția lui Iuda], răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuși va veni și vă va mântui.” Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor țâșni ape și în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz și pământul uscat, în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor vor crește trestii și papură. Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi „Calea cea sfântă”: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi niciun leu și nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi! |
Isa 43:1-13 [C11]× |
---|
Acum, așa vorbește Domnul [Leul din seminția lui Iuda], care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu-Sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit și te voi strânge de la apus. Voi zice miazănopții: ‘Dă încoace!’ și miazăzilei: ‘Nu opri, ci adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele de la marginea pământului: pe toți cei ce poartă Numele Meu și pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit și i-am alcătuit.’” Scoate afară [din „Babilon”] [B53] poporul cel orb, care totuși are ochi, și surzii, care totuși au urechi. Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-a făcut cele dintâi prorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: „Adevărat!” „Voi sunteți martorii Mei”, zice Domnul, „voi și robul Meu pe care l-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu-Sunt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu și după Mine nu va fi, Eu, Eu-Sunt Domnul, și afară de Mine nu este niciun Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi; voi Îmi sunteți martori”, zice Domnul, „că Eu-Sunt Dumnezeu. Eu sunt de la început și nimeni nu izbăvește din mâna Mea. Când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” |
Isa 43:16-21; 44:1-8 [C12]× |
---|
Așa vorbește Domnul [Leul din seminția lui Iuda], care a croit un drum pe mare și o cărare pe apele cele puternice, care a scos care și cai, o oștire și războinici viteji, culcați deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciți și stinși ca un muc de lumânare: „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase. Fiarele câmpului Mă vor slăvi, șacalii și struții, pentru că voi da ape în pustie și râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele. Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales! Așa vorbește Domnul, care te-a făcut și întocmit și care de la nașterea ta este sprijinul tău: Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales. Căci voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, [B21] [B22] și binecuvântarea Mea peste odraslele tale, [B23] și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. Unul va zice: „Eu sunt al Domnului!” Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: „Al Domnului sunt!” Și va fi cinstit cu numele lui Israel. Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: „Eu-Sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple! Nu vă temeți și nu tremurați, căci nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteți martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” |
Isa 41:1-16 [C13]× |
---|
Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? [B15] [B32] Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt? [A6] [A7] [A14] [A15] El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul [Leul din seminția lui Iuda], Cel dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. [...] Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd” [2 Sam 7:15; 1 Chr 17:13; 22:10], nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu-Sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. Iată, înfruntați și acoperiți de rușine vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. Căci Eu-Sunt Domnul Dumnezeul tău [Ilie], care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiță slabă a lui Israel, căci Eu îți vin în ajutor – zice Domnul – și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava. [A7] [A14] [A15] Le vei vântura și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. |
Isa 41:17-28 [C14]× |
---|
Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul [Leul din seminția lui Iuda], îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorască râuri pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. Apărați-vă pricina – zice Domnul – arătați-vă dovezile cele mai tari – zice Împăratul lui Iacov. Să le arate și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiți-ne viitorul. Spuneți-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții. Iată că nu sunteți nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la Răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. Cine a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: „Are dreptate”? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!” și Ierusalimului: „Îți trimit un vestitor de vești bune!” Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. |
Isa 40:1-11 [C15]× |
---|
Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu! – zice Dumnezeul vostru [Leul din seminția lui Iuda]. Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui. Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” [...] Suie-te pe un Munte înalt, [B45] [B68] [A7] [A15] ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, [A46] [B15] [B32] [B34] [B36] [B53] ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. El își va paște turma ca un păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul lui și va călăuzi blând [mielușel] oile care alăptează. |
Jer 31:1-14 [C16]× |
---|
În vremea aceea – zice Domnul [Leul din seminția lui Iuda] – Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul meu. Așa vorbește Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.” Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea! Te voi așeza din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase. Vei sădi iarăși vii pe înălțimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege și roadele. Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: „Sculați-vă să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!” Căci așa vorbește Domnul: „Strigați de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: „Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!” Iată, îi aduc înapoi din țara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! Plângând vin și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. [B21] Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut. Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.” Căci Domnul răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din mâna unuia mai tare decât el. Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile Sionului; vor alerga la bunătățile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine udată și nu vor mai tânji. Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrânii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie și-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. Voi sătura de grăsime sufletul preoților [B24] și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele – zice Domnul. |
Ezek 34:11-31 [C17]× |
---|
Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]: „Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta! Cum își cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăștiate, așa Îmi voi cerceta Eu oile și le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori și negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite țări și le voi aduce înapoi în țara lor; le voi paște pe munții lui Israel, de-a lungul râurilor și în toate locurile locuite ale țării. Le voi paște pe o pășune bună și stâna lor va fi pe munții cei înalți ai lui Israel; [B45] acolo se vor odihni într-un staul plăcut și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. Eu Însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă – zice Domnul Dumnezeu. Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.” Și voi, oile Mele, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunii voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!” De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată că voi judeca între oaia grasă și oaia slabă. Pentru că ați izbit cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-ați izgonit, voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, și voi judeca între oaie și oaie. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paște, și anume pe robul Meu David; el le va paște, el va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, și robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi îndepărta din țară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în liniște în pustie și vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp își va da rodul și pământul își va da roadele. Ele vor fi liniștite în țara lor și vor ști că Eu-Sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor și când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din țară, ci vor locui în liniște și nu le va mai tulbura nimeni. Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în țară și nu vor mai purta ocara neamurilor. Și vor ști astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele și că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel – zice Domnul Dumnezeu. Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu-Sunt Dumnezeul vostru” – zice Domnul Dumnezeu. |
Ezek 37:21-28 [C18]× |
---|
Și să le spui: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]: Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părțile și-i voi aduce înapoi în țara lor. Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel; toți vor avea un singur împărat și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății. Nici nu se vor mai spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor și cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit și-i voi curăți [Mal 3:1-4]; [A79] [B21] [B22] [B24] ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi împărat peste ei și toți vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele și le vor împlini. Vor locui iarăși în țara pe care am dat-o robului Meu Iacov și pe care au locuit-o și părinții voștri. Da, vor locui în ea ei, copiii lor și copiii copiilor lor pe vecie și robul Meu David va fi voievodul lor în veci. Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veșnic cu ei; îi voi sădi și-i voi înmulți și voi pune Locașul Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. [B24] [B69] Locuința Mea va fi între ei; [B65] Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. [B68] Și neamurile vor ști că Eu-Sunt Domnul, care sfințește pe Israel, când Locașul Meu cel Sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.” |
Ezek 39:17-20 [C19]× |
---|
Fiul Omului, așa vorbește Domnul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]: „Spune păsărilor de orice soi și tuturor fiarelor câmpului: Adunați-vă și veniți! Strângeți-vă din toate părțile pentru jertfa Mea pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munții lui Israel! Mâncați carne și beți sânge, [B47] mâncați carnea vitejilor și beți sângele voievozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de țapi, de tauri îngrășați din Basan! Mâncați grăsime până vă veți sătura și beți sânge până vă veți îmbăta din jertfele Mele pe care le voi înjunghia pentru voi! Săturați-vă la masa Mea de carnea cailor și a călăreților, de carnea vitejilor și a tuturor oamenilor de război – zice Domnul Dumnezeu. |
Ezek 39:21-29 [C20]× |
---|
Îmi voi arăta slava între neamuri, și toate neamurile vor vedea judecățile pe care le voi face și pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea. Cei din casa lui Israel vor ști că Eu-Sunt Domnul Dumnezeul lor [Leul din seminția lui Iuda], din ziua aceea și de atunci înainte. Și neamurile vor cunoaște că, din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei săvârșite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Fața Mea și i-am dat în mâinile vrăjmașilor lor, ca să piară toți uciși de sabie. Le-am făcut după necurățiile lor și după fărădelegile lor și le-am ascuns Fața Mea. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel și voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt. Atunci își vor uita ocara și toate fărădelegile pe care le-au săvârșit împotriva Mea când locuiau liniștiți în țara lor și când nu-i tulbura nimeni. Când îi voi aduce înapoi dintre popoare și îi voi strânge din țara vrăjmașilor lor, voi fi sfințit de ei înaintea multor neamuri. Și vor ști că Eu-Sunt Domnul Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luați prinși de război între neamuri și care-i strâng iarăși în țara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo și nu le voi mai ascunde Fața Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel” – zice Domnul Dumnezeu.” |
Mic 4:1-8 [C21]× |
---|
În vremurile de pe urmă, Muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, [B45] [B68] [A7] [A15] se va înălța deasupra dealurilor și popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța să facă război, ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit. Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său [spre nimicire], noi vom umbla în Numele Domnului Dumnezeului nostru [Leul din seminția lui Iuda] totdeauna și în veci de veci! „În ziua aceea”, zice Domnul, „voi aduna pe cei șchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniți și pe aceia pe care-i chinuisem. Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic, și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, [B45] [B68] [A7] [A15] de acum și până-n veac! Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” |
Mal 3:1-4,16-18 [C22]× |
---|
Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în locul său domnul, pe care-l căutați: solul legământului, pe care-l doriți; iată că vine – zice Domnul oștirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii lui? Cine va rămâne în picioare când se va arăta el? Căci el va fi ca focul topitorului și ca leșia înălbitorului. El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul și vor aduce Domnului daruri neprihănite. Atunci, darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară. [...] Atunci, și cei ce se tem de Domnul [B35] [B46] [B21] [B22] [B23] [B24] au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei – zice Domnul oștirilor – Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujește. Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda] și cel ce nu-I slujește.” |
Mal 4:1-3 [C23]× |
---|
Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde – zice Domnul oștirilor – și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd. Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu”, zice Domnul oștirilor [Leul din seminția lui Iuda]. |
Ezek 40:1-5,45-46; 41:4,22; 42:13-14; 43:1-2,4-5,7-9,12,18-27 [C24]× |
---|
În anul al douăzeci și cincilea al robiei noastre, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani după dărâmarea cetății, tocmai în ziua aceea, a venit mâna Domnului peste mine și m-a strămutat în țara lui Israel [a Noului Pământ]. M-a dus acolo în niște vedenii dumnezeiești și m-a așezat pe un munte foarte înalt;[ B68] spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită [Cetatea Templului]. M-am dus acolo și iată că acolo era un om a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; [...] Omul acela mi-a zis: „Fiul omului, privește cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale și ia aminte la toate lucrurile pe care ți le voi arăta, căci ai fost adus aici ca să ți le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.” Un zid înconjura Templul pe dinafară de jur împrejur. [...] El mi-a zis: „Odaia aceasta dinspre miazăzi este pentru preoții care îngrijesc de slujba Templului. [B24] Iar odaia dinspre miazănoapte este pentru preoții care îngrijesc de slujba altarului. [B24] Fiii lui Țadoc [B24] sunt aceia care, din fiii lui Levi, se apropie de Domnul, ca să-I slujească.” Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coți și în lățime douăzeci de coți și mi-a zis: „Acesta este Locul Preasfânt!” Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Mielului!” El mi-a zis: „Odăile de la miazănoapte și odăile de la miazăzi care sunt în fața locului gol sunt odăile sfinte, unde vor mânca lucrurile preasfinte preoții care se apropie de Miel; în ele vor pune lucrurile preasfinte, darurile de mâncare, vitele aduse ca jertfe de ispășire și de vină; căci locul acesta este sfânt. Când vor intra, preoții nu vor ieși din locul sfânt ca să se ducă în curtea de afară, ci își vor lăsa acolo hainele cu care fac slujba, căci hainele acestea sunt sfinte; se vor îmbrăca în alte haine ca să se apropie de curtea care este pentru popor.” M-a dus la poartă, la poarta dinspre Răsărit. Și iată că slava Mielului venea de la Răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari și pământul strălucea de slava Sa. [...] Slava Mielului a intrat în casă pe poarta dinspre Răsărit. Atunci, Duhul m-a răpit și m-a dus în curtea dinăuntru. Și Casa era plină de slava Mielului! [...] El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veșnic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel [din vechime] și împărații lor [din vechime] nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt prin curviile lor și prin trupurile moarte ale împăraților lor la moartea lor ca atunci când își puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei și nu era decât un zid între Mine și ei. Așa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe care le-au săvârșit, de aceea i-am mistuit în mânia Mea. Acum vor depărta de la Mine curviile lor și trupurile moarte ale împăraților lor și voi locui veșnic în mijlocul lor [celor mântuiți]. [...] Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vârful Muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt. El mi-a zis: „Fiul Omului, așa vorbește Mielul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]: Iată legile cu privire la altar pentru ziua când îl vor face ca să aducă pe el arderi-de-tot și să stropească sângele. Să dai preoților, leviților care sunt din sămânța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească – zice Domnul Dumnezeu – un vițel pentru jertfa de ispășire. Să iei din sângele lui și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului și marginea care-l înconjoară; să curățești astfel altarul și să faci ispășire pentru el. Să iei vițelul pentru ispășire și să-l ardă într-un loc anume lângă Casă, afară din Sfântul Locaș. În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispășire un țap fără cusur, ca să curățească altarul cum l-au curățit cu vițelul. După ce vei isprăvi de făcut ispășirea, să aduci un vițel fără cusur și un berbec din turmă fără cusur. Să-i aduci înaintea Mielului; preoții să-i presare cu sare și să-i aducă Mielului ca ardere-de-tot. Timp de șapte zile, să jertfești în fiecare zi un țap ca jertfă de ispășire; să jertfească și un vițel și un berbec din turmă, amândoi fără cusur. Timp de șapte zile [consacrarea preoților], vor face ispășirea și curățirea altarului și-l vor sfinți astfel. După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoții să aducă pe altar arderile-de-tot și jertfele voastre de mulțumire. Și vă voi fi binevoitor” – zice Mielul Dumnezeu.” |
Ezek 44:1-30 [C25]× |
---|
M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaș, dinspre Răsărit. Dar era închisă. Și Mielul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide și nimeni nu va trece pe ea, căci Mielul, Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă! În ce privește pe voievod, robul Meu David va putea să șadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Mielului. El va intra pe drumul care dă în tinda porții și va ieși pe același drum.” M-a dus apoi la poarta de miazănoapte, înaintea Casei Templului. M-am uitat și iată că slava Mielului umplea Casa Mielului! Și am căzut cu fața la pământ. [...] Așa vorbește Mielul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]: „Niciun străin netăiat împrejur cu inima și netăiat împrejur cu trupul să nu intre în Locașul Meu cel Sfânt, niciunul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel. Mai mult, leviții care s-au depărtat de Mine când se rătăcea Israel și se abătea de la Mine ca să-și urmeze idolii vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor: ei vor fi în Locașul Meu cel Sfânt ca slugi, vor păzi porțile casei și vor face slujbă în casă; vor junghia pentru popor vitele rânduite pentru arderile-de-tot și pentru celelalte jertfe și vor sta înaintea lui ca să-i slujească. Pentru că i-au slujit înaintea idolilor lui și au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, de aceea Îmi ridic mâna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-și poarte pedeapsa nelegiuirii lor. Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoți, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele preasfinte, ci vor purta pedeapsa rușinii lor și urâciunilor pe care le-au săvârșit. Totuși le voi da paza Casei, îi voi întrebuința la toată slujba ei și la tot ce trebuie făcut în ea. Dar preoții, leviții, fiii lui Țadoc [cei o sută patruzeci și patru de mii împreună cu marea gloată a ultimei generații], care au păzit slujba Locașului Meu celui Sfânt când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească și vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime și sânge, zice Mielul Dumnezeu. Ei vor intra în Locașul Meu cel Sfânt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească și vor fi în slujba Mea [„ei... urmează pe Miel oriunde merge El”]. Când vor trece pe porțile curții dinăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lână când vor face slujba în porțile curții dinăuntru și în Casă. Vor avea pe cap și scufii de in și izmene de in pe coapsele lor, nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea, iar când vor ieși să se ducă în curtea de afară, la popor, vor lepăda veșmintele cu care fac slujba și le vor pune în odăile Sfântului Locaș; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfințească poporul cu veșmintele lor. Nu-și vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie, ci va trebui să-și taie părul. [...] Vor învăța pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt și vor arăta deosebirea dintre ce este necurat și ce este curat. Vor judeca în neînțelegeri și vor hotărî după legile Mele. Vor păzi, de asemenea, legile și poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele și vor sfinți Sabatele Mele. [...] [„Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri, și urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Iubire și pentru Miel.”] Iată moștenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moștenirea lor. Să nu le dați nicio moșie în Israel: Eu voi fi moșia lor! Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, cu jertfele de ispășire și de vină și tot ce va fi închinat Mielului prin făgăduință în Israel va fi al lor. Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel și partea ridicată din toate darurile de mâncare pe care le veți aduce ca daruri ridicate vor fi ale preoților; veți da preoților și pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.” |
Ezek 45:1-8,13-25 [C26]× |
---|
Când veți împărți țara ca moștenire prin sorți, să ridicați ca dar sfânt pentru Miel o bucată din țară, lungă de douăzeci și cinci de mii de coți și lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei. Din bucata aceasta veți lua pentru Sfântul Locaș cinci sute de coți în lung și cinci sute de coți în lat, în patru laturi, și cincizeci de coți ca loc slobod de jur împrejur. Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci și cinci de mii și lată de zece mii pentru Sfântul Locaș, pentru Locul Preasfânt. Aceasta este partea sfântă din țară: ea va fi a preoților care fac slujba în Sfântul Locaș, care se apropie de Miel să-I slujească; acolo vor fi casele lor și acesta va fi un loc sfânt pentru Locașul cel Sfânt. Leviților care slujesc în Casă să li se dea în stăpânire un ținut de douăzeci și cinci de mii de coți în lung și zece mii în lat, pentru cetățile în care vor locui, împreună cu douăzeci de odăi. Să dați și cetății o moșie de cinci mii de coți în lat și douăzeci și cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru Sfântul Locaș; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel. Pentru domnitor veți deosebi un loc lângă cele două laturi ale părții sfinte și ale moșiei cetății, de-a lungul părții sfinte și de-a lungul moșiei cetății, la apus de partea de apus și la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părți, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit. Acesta va fi pământul lui, moșia lui în Israel [...] Iată darul de mâncare pe care-l veți ridica: a șasea parte dintr-o efă la un omer de grâu și a șasea parte din efă la un omer de orz. Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veți datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este tot una cu un omer de zece bați, căci zece bați fac un omer. O oaie dintr-o turmă de două sute de oi din toate semințiile lui Israel să fie dată ca dar de mâncare, ardere-de-tot și jertfă de mulțumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispășire – zice Mielul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]. În cea dintâi zi a lunii întâi [ziua a doua a săptămânii], vei lua un vițel fără cusur și vei face ispășire pentru Sfântul Locaș. Preotul va lua din sângele jertfei ispășitoare și va pune pe ușorii casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului și pe ușorii porții curții dinăuntru. Tot așa vei face și în ziua întâi a lunii a șaptea [ziua a doua a săptămânii], în ziua întâi a lunii noi [ziua a doua a săptămânii], pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuință; și astfel veți curăți Casa. În ziua a paisprezecea a lunii întâi [ziua întâi a săptămânii], veți prăznui Paștele. Sărbătoarea va ține șapte zile, timp în care se vor mânca azimi. Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el și pentru tot poporul țării, un vițel ca jertfă de ispășire. În timpul celor șapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere-de-tot Mielului șapte viței și șapte berbeci fără cusur în fiecare din cele șapte zile și un țap ca jertfă de ispășire în fiecare zi. Va adăuga și darul de mâncare: câte o efă de fiecare vițel și o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă. În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea [ziua a doua a săptămânii], la sărbătoare, va aduce timp de șapte zile aceleași jertfe de ispășire, aceleași arderi-de-tot și același dar de mâncare împreună cu untdelemnul. |
Ezek 46:1-18 [C27]× |
---|
Poarta curții dinăuntru, dinspre Răsărit, va rămâne închisă în cele șase zile de lucru, dar se va deschide în ziua Sabatului [zilei a doua a săptămânii] și va fi deschisă și în ziua lunii noi [zilei a doua a săptămânii]. Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porții de afară și va sta lângă ușorii porții. Apoi, preoții vor aduce arderea-de-tot și jertfele lui de mulțumire. El se va închina pe pragul porții, apoi va ieși iarăși afară și poarta nu se va închide până seara. Poporul țării se va închina și el înaintea Mielului la intrarea acestei porți în zilele de Sabat [ceremonial] și la lunile noi [Sabate ceremoniale]. Arderea-de-tot pe care o va aduce Mielului domnitorul în ziua Sabatului [ceremonial; ziua a doua a săptămânii] va fi de șase miei fără cusur și un berbec fără cusur, iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec și un dar de bunăvoie pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. În ziua lunii noi [ziua a doua a săptămâni]i va da un vițel fără cusur, șase miei și un berbec, toți fără cusur. Și darul lui de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă. Când va intra, domnitorul va intra pe drumul din tinda porții și va ieși pe același drum. Dar, când va veni poporul țării înaintea Mielului [Leul din seminția lui Iuda] la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte ca să se închine va ieși pe poarta de miazăzi, iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi va ieși pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeași poartă pe care vor intra, ci vor ieși drept înainte pe cealaltă. Domnitorul va intra cu ei când vor intra și vor ieși împreună când vor ieși. La sărbători și la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru vițel, o efă pentru berbec și cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă. Dacă însă domnitorul aduce Mielului o ardere-de-tot de bunăvoie sau o jertfă de mulțumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre Răsărit [Zech 6:13] și el își va aduce arderea-de-tot și jertfa de mulțumire așa cum le aduce în ziua Sabatului [ceremonial]; apoi va ieși afară și, după ce va ieși, vor închide iarăși poarta. În fiecare zi vei aduce Mielului ca ardere-de-tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineață. Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Mielului; aceasta este o lege veșnică, pentru totdeauna! În fiecare dimineață vor aduce astfel mielul și darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere-de-tot veșnică. Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire. Dar, dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moștenirea lui. Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui! |
Ezek 47:1-12 [C28]× |
---|
M-a adus înapoi la ușa casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul casei, dinspre Răsărit, căci fața casei era spre Răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miazăzi a altarului. M-a scos pe poarta de miazănoapte și m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta de Răsărit. Și iată că apa curgea din partea dreaptă. Când a înaintat omul acela spre Răsărit cu măsura în mână, a măsurat o mie de coți și m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la glezne. A mai măsurat iarăși o mie de coți și m-a pus să trec prin apă, și apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăși o mie de coți și m-a trecut prin ea, și apa îmi venea până la șolduri. A măsurat iarăși o mie de coți, și atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă, încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece. El [Leul din seminția lui Iuda] mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Și m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului erau o mulțime de copaci pe amândouă părțile. El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ținutul de Răsărit, se coboară în câmpie și se varsă în mare și, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mișcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul și vor fi o mulțime de pești; căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase și, pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viață. Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, și vor întinde mrejele; vor fi pești de felurite soiuri, ca peștii Mării celei Mari, și vor fi foarte mulți. Mlaștinile și gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării. Dar, lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji și roadele lor nu se vor sfârși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din Sfântul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană și frunzele lor, ca leac.” [B69] |
Ezek 47:13-23 [C29]× |
---|
Iată hotarele țării pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Iosif va avea două părți. O veți stăpâni unul ca și altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinților voștri. Țara aceasta vă va cădea deci la împărțeală ca moștenire. Iată hotarele țării: înspre miazănoapte, de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la Țedad, Humat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului și hotarul Hamatului, Hațer-Haticon, spre hotarul Havranului. Astfel, hotarul va fi de la mare până la Hațar-Enon și, la miazănoapte de el, hotarul Damascului, Țafonului și hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miazănoapte. În partea de răsărit, dintre Havran și Damasc, între Galaad și țara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit, și anume până la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit. Hotarul de miazăzi, înspre miazăzi, va merge de la Tamar până la apele Meriba, de la Cades până la pârâul Egiptului și până la Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul de miazăzi. Hotarul de apus va fi Marea cea Mare până la locul unde apucă spre Hamat; acesta va fi hotarul de apus. Țara aceasta o veți împărți între voi, după semințiile lui Israel. O veți împărți însă ca moștenire prin sorți între voi și între străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini care vor naște copii în mijlocul vostru. Pe aceștia îi veți privi ca pe niște băștinași între copiii lui Israel. Ei să aibă moștenirea prin sorți împreună cu voi între semințiile lui Israel. Străinului îi veți da moștenirea lui în seminția în care va locui – zice Mielul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]. |
Ezek 48:1-35 [C30]× |
---|
Iată numele semințiilor. La marginea de miazănoapte, de-a lungul drumului de la Hetlon, cum mergi spre Hamat și Hațar-Enon, la hotarul Damascului de la miazănoapte spre Hamat, de la răsărit până spre apus: partea lui Dan. Lângă hotarul lui Dan, de la răsărit până la apus, partea lui Așer. Lângă hotarul lui Așer, de la răsărit până la apus, partea lui Neftali. Lângă hotarul lui Neftali, de la răsărit până la apus, partea lui Manase. Lângă hotarul lui Manase, de la răsărit până la apus, partea lui Efraim. Lângă hotarul lui Efraim, de la răsărit până la apus, partea lui Ruben. Lângă hotarul lui Ruben, de la răsărit până la apus, partea lui Iuda. Lângă hotarul lui Iuda, de la răsărit până la apus, va fi partea sfântă pe care o veți despărți, lată de douăzeci și cinci de mii de coți și lungă cât una din părțile de la răsărit până la apus; în mijlocul ei va fi Sfântul Locaș. Partea pe care o veți despărți pentru Miel va avea douăzeci și cinci de mii de coți în lungime și zece mii în lățime. Această parte sfântă va fi a preoților: douăzeci și cinci de mii de coți la miazănoapte, zece mii în lat la apus, zece mii în lat la răsărit și douăzeci și cinci de mii în lung la miazăzi. În mijloc însă va fi Sfântul Locaș al Mielului. Ea va fi a preoților sfințiți, a fiilor lui Țadoc, care au făcut slujba Sfântului Meu Locaș, care nu s-au rătăcit ca leviții când se rătăceau copiii lui Israel. Ea va fi a lor ca parte preasfântă, luată din partea țării, care va fi deosebită Mielului, lângă hotarul leviților. Leviții vor avea, alături cu hotarul preoților, douăzeci și cinci de mii de coți în lung și zece mii în lat, douăzeci și cinci de mii în toată lungimea și zece mii în lățime. Nu vor putea să vândă nimic din ea, nici să schimbe; și această pârgă a țării nu va putea fi înstrăinată, căci este închinată Mielului. Ceilalți cinci mii de coți însă care mai rămân în lat înaintea celor douăzeci și cinci de mii vor fi dați Cetății ca loc obișnuit pentru locuințe și pășune, și Cetatea [Melului] va fi la mijloc. Iată-i măsurile: înspre miazănoapte patru mii cinci sute de coți, înspre miazăzi patru mii cinci sute, înspre răsărit patru mii cinci sute, înspre apus patru mii cinci sute. Cetatea va avea o împrejurime de două sute cincizeci de coți la miazănoapte, două sute cincizeci la miazăzi, două sute cincizeci la răsărit și două sute cincizeci la apus. Rămășița din lungime, de lângă partea sfântă, zece mii la răsărit și zece mii la apus, alături de partea sfântă, va da veniturile rânduite pentru întreținerea lucrătorilor Cetății. Lucrătorii Cetății vor fi luați din toate semințiile lui Israel. Toată partea sfântă va fi de douăzeci și cinci de mii de coți în lung și douăzeci și cinci de mii în lat și va alcătui un pătrat împreună cu partea pe care o veți deosebi din ea ca moșie a Cetății. Partea care va rămâne va fi a domnitorului, de amândouă laturile părții sfinte și moșiei Cetății, în dreptul celor douăzeci și cinci de mii de coți ai părții sfinte, lângă hotarul de răsărit, și la apus, în dreptul celor douăzeci și cinci de mii de coți, lângă hotarul de apus, în dreptul părților semințiilor. Aceasta va fi partea domnitorului. Partea sfântă însă și Sfântul Locaș al Casei vor fi la mijloc. Astfel, moșia leviților și moșia Cetății vor fi în locul părții cuvenite domnitorului, în mijloc, adică ce va fi între hotarul lui Iuda și hotarul lui Beniamin va fi al domnitorului. Iată celelalte seminții. De la răsărit până la apus va fi partea lui Beniamin. Lângă hotarul lui Beniamin, de la răsărit până la apus, partea lui Simeon. Lângă hotarul lui Simeon, de la răsărit până la apus, partea lui Isahar. Lângă hotarul lui Isahar, de la răsărit până la apus, partea lui Zabulon. Lângă hotarul lui Zabulon, de la răsărit până la apus, partea lui Gad. Lângă hotarul lui Gad însă, pe partea de miazăzi, la miazăzi, hotarul va merge de la Tamar până la apele Meriba, de la Cades până la pârâul Egiptului și până la Marea cea Mare. Aceasta este țara pe care o veți împărți ca moștenire prin sorți semințiilor lui Israel și acestea sunt părțile lor – zice Mielul Dumnezeu [Leul din seminția lui Iuda]. Iată ieșirile Cetății. În partea de miazănoapte, care are o întindere de patru mii cinci sute de coți – și porțile cetății se vor numi după numele semințiilor lui Israel –, trei porți la miazănoapte: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda și o poartă a lui Levi. În partea de răsărit, care are o întindere de patru mii cinci sute de coți, cu trei porți: o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin și o poartă a lui Dan. În partea de miazăzi, cu o întindere de patru mii cinci sute de coți și trei porți: o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar și o poartă a lui Zabulon. În partea de apus, cu o întindere de patru mii cinci sute de coți și trei porți: o poartă a lui Gad, o poartă a lui Așer și o poartă a lui Neftali. De jur împrejurul Cetății: optsprezece mii de coți. Și din ziua aceea, numele cetății va fi: „Mielul [Cel-ce-Este] este aici!” |
Lk 1:5-12 [D1]× |
---|
În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica. |
Lk 1:13-15 [D2]× |
---|
Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, |
Lk 1:15 [D3]× |
---|
și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. |
Lk 1:17 [D4]× |
---|
Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, |
Lk 1:19-20 [D6]× |
---|
Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, [...] |
Lk 1:20 [D7]× |
---|
care se vor împlini la vremea lor.” |
Lk 1:26-28 [D8]× |
---|
În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” |
Lk 1:30-31 [D9]× |
---|
Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Yeshua. [...] |
Lk 1:35-37 [D11]× |
---|
Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. [...] |
Lk 1:37 [D12]× |
---|
Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” |
Lk 1:46-49 [D13]× |
---|
Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. |
Lk 1:49-55 [D14]× |
---|
Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” |
Lk 1:67 [D15]× |
---|
Zaharia, tatăl lui [Ioan], s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: |
Lk 1:68-79 [D16]× |
---|
„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” |
Lk 2:8-12 [D17]× |
---|
În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cel uns, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” |
Lk 2:8-12 [D18]× |
---|
În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cel uns, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” |
Lk 2:13-14 [D19]× |
---|
Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” |
Lk 2:25-32 [D20]× |
---|
Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Cel uns al Domnului. El a venit în Templu mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Yeshua, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel.” |
Lk 2:34-35 [D21]× |
---|
Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” |
Lk 3:3-6 [D22]× |
---|
Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” |
Lk 3:3-6 [D23]× |
---|
Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: |
Lk 3:9 [D24]× |
---|
deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat și aruncat în foc.” |
Mt 3:1-3,5-6 [D25]× |
---|
În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.’” [...] Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. |
Mt 3:7 [D26]× |
---|
Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?” |
Mt 3:7-10 [D27]× |
---|
Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: |
Mt 3:10 [D28]× |
---|
deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat |
Mt 3:10 [D29]× |
---|
și aruncat în foc. |
Lk 3:10-11 [D30]× |
---|
Noroadele îl întrebau și ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: „Învățătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.” Niște ostași îl întrebau și ei și ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.” |
Mt 3:11 [D31]× |
---|
Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; |
Mt 3:11-12 [D32]× |
---|
dar cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. [A46] [B15] [B21] [B22] [B23] [B32] [B34] [B36] [B45] [B46] [B47] [B53] Acela își are lopata în mână [Isa 40:3-5; 41:15; 35:8,10], își va curăți cu desăvârșire aria [Mal 3:3; Dan 12:10; Isa 52:11; Jer 33:8; Ezek 36:25,33] și își va strânge grâul în grânar, |
Lk 3:15-17 [D34]× |
---|
Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Cel uns, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; [...] |
Lk 3:16-17 [D35]× |
---|
dar vine acela care este mai puternic decât mine și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână; își va curăți aria cu desăvârșire și își va strânge grâul în grânar, |
Lk 3:17 [D36]× |
---|
iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” |
Mk 1:7 [D37]× |
---|
Ioan propovăduia și zicea: Eu, da, v-am botezat cu apă, |
Mk 1:7 [D38]× |
---|
După mine vine cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-i dezleg curelele încălțămintei. dar el vă va boteza cu Duhul Sfânt. |
Mt 3:13-17 [D39]× |
---|
Atunci a venit Yeshua din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” Drept răspuns, Yeshua [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Yeshua a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, Cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din Ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” |
Mk 1:9-11 [D40]× |
---|
În vremea aceea, a venit Yeshua din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. Și îndată, când ieșea Yeshua din apă, el a văzut cerurile deschise și Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” |
Mt 4:12,17 [D41]× |
---|
Când a auzit Yeshua că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. [...] De atunci încolo, Yeshua [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape.” |
Mt 4:23-25 [D42]× |
---|
Yeshua străbătea toată Galileea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind orice boală și orice neputință care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi, și El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan. |
Mt 5:1-2 [D43]× |
---|
Când a văzut Yeshua noroadele, S-a suit pe munte și, după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: |
Mt 5:3-11 [D44]× |
---|
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția Cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! |
Mt 5:3-12 [D45]× |
---|
Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în Ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. |
Lk 6:20 [D46]× |
---|
Atunci, Yeshua Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum, pentru că voi veți râde! Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui! Vai de voi când toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși! |
Mt 5:13,14 [D47]× |
---|
Voi sunteți sarea pământului.[…] Voi sunteți lumina lumii. |
Mt 5:13 [D48]× |
---|
Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. |
Mt 5:14-16 [D49]× |
---|
O Cetate așezată pe un munte [A7] [A14] [B45] nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. [A78] [B45] [B53] Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], care este în Ceruri. [B46] [B35] [B14] [B23] [B36] [B56] |
Lk 14:28-23 [D50]× |
---|
Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el și să zică: „Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.” Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. [...] Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă. |
Mt 5:17 [D51]× |
---|
Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. |
Mt 5:18 [D52]× |
---|
Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. |
Mt 5:19 [D53]× |
---|
Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa |
Mt 5:19 [D54]× |
---|
va fi chemat cel mai mic în Împărăția Cerurilor; |
Mt 5:19 [D55]× |
---|
dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească |
Mt 5:19 [D56]× |
---|
va fi chemat mare în Împărăția Cerurilor. |
Mt 5:20 [D57]× |
---|
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, |
Mt 5:20 [D58]× |
---|
cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor. |
Mt 5:21 [D59]× |
---|
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; |
Mt 5:21 [D60]× |
---|
oricine va ucide |
Mt 5:21 [D61]× |
---|
va cădea sub pedeapsa judecății.” |
Mt 5:22 [D62]× |
---|
Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său |
Mt 5:22 [D63]× |
---|
va cădea sub pedeapsa judecății; |
Mt 5:22 [D64]× |
---|
și oricine va zice fratelui său: „Prostule!” |
Mt 5:22 [D65]× |
---|
va cădea sub pedeapsa soborului; |
Mt 5:22 [D66]× |
---|
iar oricine-i va zice: „Nebunule!” |
Mt 5:22 [D67]× |
---|
va cădea sub pedeapsa focului gheenei. |
Mt 5:27 [D68]× |
---|
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” |
Mt 5:29 [D70]× |
---|
căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. |
Mt 5:30 [D72]× |
---|
căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. |
Mt 5:31-32 [D73]× |
---|
S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire.” Dar Eu vă spun că Oricine își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, [Isa 1:21; Jer 2:20-21] |
Mt 5:32 [D74]× |
---|
îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește. [Isa 62:4; Ezec 16:8,60] |
Mt 5:32-34 [D75]× |
---|
Ați mai auzit iarăși că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: Să nu jurați nicidecum; |
Mt 5:38 [D79]× |
---|
Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” |
Mt 5:39-41 [D80]× |
---|
Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. |
Mt 5:42 [D81]× |
---|
Celui ce-ți cere, dă-i; și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. |
Mt 5:43 [D82]× |
---|
Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.” |
Mt 5:44-45 [D83]× |
---|
Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, […] căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. |
Mt 5:45 [D84]× |
---|
ca să fiți fii ai Tatălui vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] care este în Ceruri; |
Mt 5:46-47 [D85]× |
---|
Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? |
Mt 5:48 [D86]× |
---|
Voi fiți dar desăvârșiți, [A78][B21][B45]după cum și Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] cel ceresc este desăvârșit. |
Mt 6:1 [D87]× |
---|
Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; |
Mt 6:1 [D88]× |
---|
altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], care este în Ceruri. |
Mt 6:2-4 [D89]× |
---|
Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; |
Mt 6:4 [D90]× |
---|
și Tatăl tău [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], care vede în ascuns, îți va răsplăti. |
Mt 6:5 [D91]× |
---|
Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. |
Mt 6:6 [D92]× |
---|
Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. |
Mt 6:7-8 [D93]× |
---|
Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. Să nu vă asemănați cu ei; |
Mt 6:8 [D94]× |
---|
căci Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi. |
Mt 6:9-13 [D95]× |
---|
Iată dar cum trebuie să vă rugați: „Tatăl nostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] care ești în Ceruri! Sfințească-se Numele Tău; [B46] vie Împărăția Ta; [A14] [A36] facă-se voia Ta, [A33] [A46] [B52] precum în Cer și pe Pământ. Pâinea noastră [B24] [B34*] cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, [B24] [B45] precum și noi iertăm greșiților noștri [Mt 25:40] și nu ne duce în ispită, [Mt 24:48-51] ci izbăvește-ne de cel rău. [B63] Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. [B65] [B69] Amin!” |
Mt 6:14 [D96]× |
---|
Dacă iertați oamenilor greșelile lor, |
Mt 6:14 [D97]× |
---|
și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. |
Mt 6:15 [D98]× |
---|
Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, |
Mt 6:15 [D99]× |
---|
nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. |
Mt 6:16 [D100]× |
---|
Când postiți , să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. |
Mt 6:17-18 [D101]× |
---|
Ci tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. |
Mt 6:19 [D102]× |
---|
Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; |
Mt 6:22 [D104]× |
---|
Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, |
Mt 6:22 [D105]× |
---|
tot trupul tău va fi plin de lumină; |
Mt 6:23 [106]× |
---|
dar, dacă ochiul tău este rău, |
Mt 6:23 [D107]× |
---|
tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! |
Mt 6:24-29 [D108]× |
---|
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. |
Mt 6:30 [D109]× |
---|
Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, [...] nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? |
Mt 6:30 [D110]× |
---|
dar mâine va fi aruncată în cuptor, |
Mt 6:31-32 [D111]× |
---|
Nu vă îngrijorați dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] știe că aveți trebuință de ele. |
Mt 6:33 [D112]× |
---|
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, |
Mt 7:1 [D114]× |
---|
Nu judecați, [...] |
Mt 7:1 [D115]× |
---|
ca să nu fiți judecați. |
Mt 7:2 [D116]× |
---|
Căci cu ce judecată judecați, […] și cu ce măsură măsurați, |
Mt 7:2 [D117]× |
---|
veți fi judecați; […] vi se va măsura. |
Mt 7:6 [D118]× |
---|
Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă. |
Mt 7:7 [D119]× |
---|
Cereți, […] căutați, […] bateți, […] |
Mt 7:8 [D120]× |
---|
și vi se va da; […] și veți găsi; […] și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide. |
Mt 7:9-11 [D121]× |
---|
Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi [din fire, dar buni prin iubre], știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! |
Mt 7:12 [D122]× |
---|
Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii. |
Mt 7:13 [D123]× |
---|
Intrați pe poarta cea strâmtă. |
Mt 7:13 [D124]× |
---|
Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. |
Mt 7:14 [D125]× |
---|
Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află. |
Mt 7:15-18 [D126]× |
---|
Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. |
Mt 7:19-20 [D127]× |
---|
Orice pom care nu face roade bune este tăiat […] Așa că după roadele lor îi veți cunoaște. |
Mt 7:19 [D128]× |
---|
și aruncat în foc. |
Mt 7:21 [D129]× |
---|
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția Cerurilor, |
Mt 7:21-23 [D130]× |
---|
ci cel [unicul] ce face voia Tatălui Meu, care este în Ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați în ilegalitate [gre. „anomia”].” |
Mt 7:24-25 [D131]× |
---|
De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. |
Mt 8:11-12 [D133]× |
---|
Dar vă spun că vor veni mulți [B23] de la răsărit și de la apus și vor sta la masă de partea lui [gre. „meta”] Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor. Iar fiii [din sânge ai] Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, [A74] unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. [B46] [B64] |
Mt 8:28-29 [D134]× |
---|
Când a ajuns Yeshua de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Yeshua, Fiul lui Dumnezeu? |
Mt 8:29 [D135]× |
---|
Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” |
Mk 1:23-24 [D136]× |
---|
În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Yeshua din Nazaret? [...] Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!” |
Mk 1:24 [D137]× |
---|
Ai venit să ne pierzi? |
Mt 9:14-15 [D138]× |
---|
Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Yeshua și I-au zis: „De ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” Yeshua le-a răspuns: „Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? |
Mt 9:15 [D139]× |
---|
Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. |
Mt 9:16-17 [D140]× |
---|
Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amândouă. |
Mt 9:35-36 [D141]× |
---|
Yeshua străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. |
Mt 9:37 [D142]× |
---|
Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! |
Mk 3:11 [D144]× |
---|
Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu.” |
Mt 10:1,5-8 [D145]× |
---|
Apoi, Yeshua a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință. [...] Aceștia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Yeshua, după ce le-a dat învățăturile următoare: „Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Și pe drum, propovăduiți și ziceți: „Împărăția Cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați. |
Mt 10:9-14 [D146]× |
---|
Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar , dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre. |
Mt 10:15 [D147]× |
---|
Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea. |
Mt 10:16 [D148]× |
---|
Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. |
Mt 10:17 [D149]× |
---|
Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor. |
Mt 10:18-20 [D150]× |
---|
Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] va vorbi în voi. |
Mt 10:21-23 [D151]× |
---|
Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, [...]* ** Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta.*** |
Mt 10:22-26 [D152]× |
---|
* dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. [...]** *** Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni fiul Omului. Ucenicul nu este mai presus de Învățătorul său, nici robul, mai presus de Domnul său. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casa Lui? Așa că să nu vă temeți de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. |
Mt 10:27 [D153]× |
---|
Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor. |
Mt 10:28 [D154]× |
---|
Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, [...] |
>Mt 10:28 [D155]× |
---|
dar care nu pot ucide sufletul; |
Mt 10:28 [D156]× |
---|
ci temeți-vă mai degrabă de Cel |
Mt 10:28 [D157]× |
---|
ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă. |
Mt 10:29-31 [D158]× |
---|
Nu se vând oare două vrăbii pe puțin? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. |
Mt 10:32-33 [D159]× |
---|
De aceea, pe oricine Mă va înălța înaintea oamenilor, [...] dar oricine Mă va dezonora înaintea oamenilor, |
Mt 10:32-33 [D160]× |
---|
îl voi înălța și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri; [...] nu-l voi recunoaște înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri. |
Mt 10:34-36 [D161]× |
---|
Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. |
Mt 10:37-38 [D162]× |
---|
Cine iubește [prioritizează] pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește [prioritizează] pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-și ia crucea [agonia] lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. |
Mt 10:39 [D163]× |
---|
Cine își va păstra viața [...] |
Mt 10:39 [D164]× |
---|
o va pierde; |
Mt 10:39 [D165]× |
---|
și cine își va pierde viața pentru Mine |
Mt 10:39 [D166]× |
---|
o va câștiga. |
Mt 10:40 [D167]× |
---|
Cine vă primește pe voi Mă primește pe Mine și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. |
Mt 10:41-42 [D168]× |
---|
Cine primește un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Și oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata. |
Mt 11:2-6 [D169]× |
---|
Ioan a auzit din temniță despre lucrările Celui Uns și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela [Izbăvitorul] care are să vină sau să așteptăm pe alt izbăvitor?” Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. [lucrare de Mântuitor din păcat; „Pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” - Mt 1:21] |
Mt 11:6 [D170]× |
---|
Ferice de acela [izbăvitorul] căruia Eu nu-i voi fi un prilej de poticnire. |
Mt 11:7-10 [D171]× |
---|
Pe când se duceau ei, Yeshua a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc; căci el este acela despre care s-a scris: Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.”* [* Citat parțial din Mal 3:1, folosit pentru a-l introduce pe solul de la urmă: „Și deodată va intra în locul său domnul [izbăvitorul], pe care-l căutați; solul legământului [cel nou], pe care-l doriți, iată că vine - zice Domnul oștirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui?” [...] Atunci, darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de la început [David & Solomon].”- Mal 3:1-2,4 ] |
Mt 11:11 [D172]× |
---|
Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Totuși cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. |
Mt 11:12 [D173]× |
---|
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, |
Mt 11:12 [D174]× |
---|
Împărăția Cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau [au dat!] năvală pun [au pus!] mâna pe ea. |
Mt 11:13 [D175]× |
---|
Căci până la Ioan au prorocit toți prorocii și Legea. |
Mt 11:14-15 [D176]× |
---|
Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit să audă. |
Mt 11:16-19 [D177]× |
---|
Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași care șed în piețe și strigă la tovarășii lor: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.” Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: „Are drac!” A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!” |
Mt 11:19 [D178]× |
---|
Totuși Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei. |
Mt 11:20-21 [D179]× |
---|
Atunci, Yeshua a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. „Vai de tine, Horazine!” , a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. |
Mt 11:22 [D180]× |
---|
De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. |
Mt 11:20-23 [D181]× |
---|
Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. |
Mt 11:22 [D182]× |
---|
De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine. |
Mt 11:25-27 [D183]× |
---|
În vremea aceea, Yeshua a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale! Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; |
Mt 11:27 [D184]× |
---|
tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela [unicul] căruia vrea Fiul să i-L descopere. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima [Miel]; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară. |
Mt 12:1 [D185]× |
---|
În vremea aceea, Yeshua trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu și să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” |
Mt 12:3-6 [D186]× |
---|
Dar Yeshua le-a răspuns: Oare n-ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților [leviților]? Sau n-ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții calcă Sabatul în Templu, și totuși sunt nevinovați? Dar Eu vă spun că aici este unul mai mare decât Templul. [B42] [B32|6] [B34] [B36] [A46] [B48] [B53] [B56] [B15] [B15*] [B34*] [B47] [B57] [B65] [B66] |
Mt 12:7 [D187]× |
---|
Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfe, n-ați fi osândit pe niște nevinovați. |
Mt 12:8 [D188]× |
---|
Căci fiul Omului este domn și al Sabatului. |
Mt 12:9-12 [D189]× |
---|
Yeshua a plecat de acolo și a intrat în sinagogă. Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Yeshua, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie și-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie! |
Mt 12:12 [D190]× |
---|
De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat. |
Mt 12:23-28 [D191]× |
---|
Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Yeshua, care le cunoștea gândurile, le-a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venite la voi [vă bate la ușă]. |
Mt 12:29 [D192]× |
---|
Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. |
Mt 12:30 [D193]× |
---|
Cine nu este cu Mine [...] și cine nu strânge cu Mine [...] |
Mt 12:30 [D194]× |
---|
este împotriva Mea [...] risipește. |
Mt 12:31 [D195]× |
---|
De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, |
Mt 12:31 [D196]× |
---|
dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. |
Mt 12:32 [D197]× |
---|
Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, |
Mt 12:32 [D198]× |
---|
nici în cel viitor. |
Mt 12:33 [D199]× |
---|
Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui. |
Mt 12:34 [D200]× |
---|
Pui de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. |
Mt 12:35 [D201]× |
---|
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. |
Mt 12:38-40 [D203]× |
---|
Atunci, unii din cărturari și din farisei au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului. |
Mt 12:41 [D204]× |
---|
Bărbații din Ninive se vor scula [A78] alături de neamul acesta în ziua judecății și-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este unul mai mare decât Iona. Împărăteasa de la Miazăzi se va scula [A78] alături de neamul acesta în ziua judecății și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este unul mai mare decât Solomon. |
Mt 12:43-45 [D205]× |
---|
Duhul necurat, când a ieșit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă și n-o găsește. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.” Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean. |
Mt 13:3-7 [D206]× |
---|
Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. |
Mt 13:8-9,11 [D207]× |
---|
O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. [...] Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor [...] Căci celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. [A79] [A78] [B45] |
Mt 13:16-17 [D208]× |
---|
Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. [B15] [B15*] [B21] [B32] [B34] [B34*] [B36] [B40] [B45] [B46] [B53] |
Mk 4:3-7 [D209]× |
---|
Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc, dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod. |
Mk 4:11-12 [D211]× |
---|
Vouă – le-a zis El – v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, [B21] [B22] [B23] [B24] toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, pentru ca, măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele. [A79] [B71] [B31] [B50] |
Mk 4:24-25 [D213]× |
---|
El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult. Căci, celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua și ce are.” |
Mk 4:26-29 [D214]× |
---|
El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic și, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.” |
Mt 13:24-30 [D215]× |
---|
Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.” Și robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; |
Mt 13:30 [D216]× |
---|
și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.” |
Mt 13:31-32 [D217]× |
---|
Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, |
Mt 13:33 [D219]× |
---|
Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie [B38] și l-a pus în trei* măsuri de făină de grâu, [* a) „Iona” - trei zile și trei nopți; b) Omul femeii; AD 27 >> AD 2022; trei milenii; 1995 Y | 7 x 285 Y ] |
Mt 13:33 [D220]× |
---|
până s-a dospit toată plămădeala.” |
Mt 13:37-39 [D221]× |
---|
„Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; |
Mt 13:39-40,43 [D222]× |
---|
secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. [B32] [B46] [B53] [B55] [B61] Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Fiul Omului [B15] [B32] [B34] [B40] [B45] [B47] [B59] va trimite pe îngerii săi [B21] [B22] [B23] și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea [...]* Atunci, cei neprihăniți vor străluci [A78] [B21] [B23] [B24] [B45] [B48] [B56] [B62] ca soarele în Împărăția Tatălui lor [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David]. [B69] [B14] Cine are urechi de auzit să audă. |
Mt 13:42 [D223]× |
---|
* și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. |
Mt 13:44 [D224]× |
---|
Împărăția Cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. |
Mt 13:44 [D225]× |
---|
Omul care o găsește o ascunde [Isa 49:2; 51:16] și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. [Mt 24:47; Lk 12:44] |
Mt 13:45 [D226]× |
---|
Împărăția Cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. |
Mt 13:46 [D227]× |
---|
Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără. |
Mt 13:47-48 [D228]× |
---|
Împărăția Cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, |
Mt 13:48-50 [D229]× |
---|
aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni |
Mt 13:50 [D230]× |
---|
și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. |
Mt 15:1-6 [D231]× |
---|
Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au venit la Yeshua și I-au zis: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.”* Drept răspuns, El le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.” Dar voi ziceți: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu - nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.” Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. |
Mt 15:10-11 [D232]× |
---|
Ascultați și înțelegeți: Nu ce intră în gură spurcă [definește] pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă [definește] pe om.* |
Mt 15:13 [D233]× |
---|
Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc |
Mt 15:13 [D234]× |
---|
va fi smuls din rădăcină. |
Mt 15:14 [D235]× |
---|
Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă. |
Mt 15:15-20 [D236]× |
---|
Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.” Yeshua a zis: „Și voi tot fără pricepere sunteți? Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna? Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om, * dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” |
Mk 7:14-16 [D237]× |
---|
În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” |
Mk 7:18-19 [D238]× |
---|
El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” [ Necanonic!!! Este o inserție a „Romei creștine”, și nu aparține Inspirației divine!!! Contrazice Lev 11:1-47; Deut 14:1-21; Isa 35:1-10; Ezek 39:21-29; Ezek 44:1-30; Mal 3:1-4,16-18; Mt 10:34-36. [B45] [B68] [B71] ] |
Mk 7:20-23 [D239]× |
---|
El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.” * [ * „Dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” – Mt 15:20. „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” - Mt 10:34-36. ] |
Mt 15:21-28 [D240]× |
---|
Yeshua, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și iată că o femeie cananeancă a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” „Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Atunci, Yeshua i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. |
Mt 16:6,12 [D241]× |
---|
Yeshua le-a zis: „Luați seama și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.” [...] Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor. |
Mt 16:13-17,20 [D242]× |
---|
Yeshua a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.” „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Cel Uns, Fiul Dumnezeului celui viu!” Yeshua a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în Ceruri. [...] Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Cel Uns. |
Mt 16:18-19 [D243]× |
---|
[ Necanonic! Este o inserție a „Romei creștine”, și nu aparține Inspirației divine! Acest verset este o încălcare a succesiunii seminției lui Iuda, singura în drept de autoritate regală (toiag, cheie sau tron); Gen 49:10; Isa 22:20-22; Ezek 34:23; 37:24; Rev 3:7; Nu există o „cheie a Împărăției Cerurilor”... „Roma” habar n-a avut ce înseamnă Împărăția Cerurilor... și că Împărăția Cerurilor avea să declare, în toată puterea unui Pământ luminat de adevărul lui Dumnezeu, că „Roma” a căzut! [B53] [B54] [B55] [B63] ] |
Mt 16:21 [D244]× |
---|
De atunci încolo, Yeshua a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze. |
Mt 16:24-25 [D245]× |
---|
Atunci, Yeshua a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața* dar oricine își va pierde viața pentru Mine** |
Mt 16:24-26 [D246]× |
---|
** o va câștiga. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?" |
Mt 16:25 [D247]× |
---|
* o va pierde, |
Mk 9:1 [D248]× |
---|
El le-a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” |
Mt 16:27-28 [D249]× |
---|
Căci fiul Omului are să vină în slava Tatălui său [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], cu îngerii săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe fiul Omului venind în Împărăția sa. |
Mt 17:1 [D250]× |
---|
După șase zile, Yeshua a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, |
Mt 17:4 [D252]× |
---|
Petru a luat cuvântul și a zis lui Yeshua: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” |
Mt 17:5 [D253]× |
---|
Pe când vorbea El încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” |
Mt 17:6,8-9 [D254]× |
---|
Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. [...]* Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât pe Yeshua singur. Pe când coborau din munte, Yeshua le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morți.” |
Mt 17:10 [D256]× |
---|
Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină class=fdan-sal>Ilie?” |
Mk 9:11 [D258]× |
---|
Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?” |
Mk 9:12 [D259]× |
---|
El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi și va așeza din nou toate lucrurile, tot așa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult și să fie defăimat. Dar Eu vă spun că Ilie a și venit și ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.” |
Mt 17:12-13 [D260]× |
---|
Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.” Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul. |
Mt 17:21 (Mk 9:29) [D261]× |
---|
[ Necanonic! Nu există mai multe soiuri de draci; nu „postul” a fost problema, ci lipsa unei relații autentice cu Dumnezeu; lipsa credinței; „Căci Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] știe de ce aveți trebuință.” - Mt 6:8 ] |
Mt 17:20 [D262]× |
---|
Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo”, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. |
Mt 17:22-23 [D263]× |
---|
Pe când stăteau în Galileea, Yeshua le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” |
Mt 18:1 [D264]× |
---|
În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Yeshua și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” |
Mt 18:2-3 [D265]× |
---|
Yeshua a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. |
Mt 18:6-9 [D266]× |
---|
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară [B55] și să fie înecat în adâncul mării [Vai!]. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela [B44] prin care vine prilejul de păcătuire! Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. [...]* Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. [...]* |
Mt 18:6-9 [D267]× |
---|
* Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare [...]** * Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii [...]** |
Mt 18:8-9 [D268]× |
---|
* și să fii aruncat în focul veșnic. ** și să fii aruncat în focul gheenei. |
Mt 18:10-11 [D269]× |
---|
Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în Ceruri. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. |
Mt 18:12 [D270]× |
---|
Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită? |
Mt 18:13-14 [D271]× |
---|
Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David] să piară unul măcar din acești micuți. |
Mt 18:15-20 [D272]× |
---|
[ Necanonic! Contrazice Mt 6:6; 18:21-22; 22-35; 6:12; 9:13; 12:7; Ezek 11:16 - mântuirea este personală; teologia iudaică este una ce evidențiază o relație personală cu Dumnezeu; Dumnezeu nu depinde de doi sau de trei, sau de post, pentru a fi prezent sau a răspunde unei rugăciuni. Ilie a demonstrat lucrul acesta, și fiecare erou al credinței a demonstrat aceasta, căci aceștia, în general, nu au fost „doi sau trei”, ci unul singur, asemenea lui Iacov în lupta lui cu Dumnezeu. Scopul avut în vedere de Inspirație prin Evanghelia după Matei a fost să demonstreze evreilor că Yeshua a fost Cel trimis spre a „mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” În acest sens Matei a inserat pe cât posibil, la fiecare acțiune de-a lui Yeshua, afirmația „ca să se împlinească”, pentru ca iudeii să înțeleagă că Yeshua venise și lucra conform unor profeții mai mult sau mai puțin „mesianice”. Pe de altă parte, în limbajul și cultura iudaică, la vremea în care a scris Matei Evanghelia sa, nu exista conceptul de biserică (gre. Ekklésia), termen ce nu se regăsește nici în celelalte Evanghelii, nici măcar în Evanghelia vizionarului de pe insula Patmos, care fusese însărcinat să-și scrie viziunea „către cele șapte Biserici care sunt în Asia” (Rev 1:4), dar care, contrar „așteptărilor”, în Evanghelia sa nu folosește niciodată termenul de biserică (gre. Ekklésia). Încă ceva demn de luat în considerare ca și avertizare, limbajul în sine folosit în acest pasaj, trădează evident același duh care a „inspirat” pasajul regăsit în Mt 16:18-19: cheie, legătură, supunere, ascultare, autoritate, supremație, păgân*, vameș*; e limbaj de balaur și de „Roma”. Până și sensul dat aici de *vameș este altul decât cel folosit de Yeshua, Prietenul vameșilor și al păcătoșilor; iar sensul de *păgân folosit de Yeshua este mai degrabă un sens de evidențiere a alegerii lui Dumnezeu în dreptul iudeului, „oaia pierdută a casei lui Israel”, nu unul de condamnare; în plus, nicio autoritate nu poate să facă dintr-un fiu al lui Avraam un păgân, e imposibil! Doar în „Roma” se poate face așa ceva... „A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.” - Rev 18:2. ] |
Mt 18:21-22 [D273]× |
---|
Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori? [Apoi să-l supun bisericii? ;)]” Yeshua i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. [Infinit!] |
Mt 18:23-27 [D274]× |
---|
De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanți [aproximativ 30.000 kg aur]. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. |
Mt 18:28-30 [D275]× |
---|
Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari [aproximativ 400 g argint]. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: „Plătește-mi ce-mi ești dator.” Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: „Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până va plăti datoria. |
>Mt 18:31-35 [D276]× |
---|
Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: „Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?” Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. |
Mt 19:3-6 [D277]× |
---|
Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup’? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” |
Mt 19:13 [D278]× |
---|
Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. |
Mt 19:14 [D279]× |
---|
Și Yeshua le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei. |
Mt 19:27 [D280]× |
---|
Atunci, Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” |
Mt 18:30 [D281]× |
---|
Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi. |
Mt 19:28-29 [D282]× |
---|
Yeshua le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. |
Mt 20:1-4 [D283]× |
---|
Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. „Duceți-vă și voi în via mea”, le-a zis el, „și vă voi da ce va fi cu dreptul.” Și s-au dus. |
Mt 20:5-7 [D284]× |
---|
A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?” Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceți-vă și voi în via mea”, le-a zis el, „și veți primi ce va fi cu dreptul.” |
Mt 20:8-16 [D285]× |
---|
Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.” Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului și ziceau: „Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.” Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?” Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. |
Mt 20:18-19 [D286]× |
---|
Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia. |
Mt 20:20-23 [D287]× |
---|
Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Yeshua, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta.” Drept răspuns, Yeshua a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar |
Mt 20:25-26 [D289]× |
---|
Yeshua i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; |
Mt 20:27 [D290]× |
---|
și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob [robul Domnului]. |
Mt 20:28 [D291]× |
---|
Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. |
Mt 21:21 [D292]× |
---|
Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă ați zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici și aruncă-te în mare”, se va face. Tot ce veți solicita cu credință, prin cerere, veți primi [fără post, mătănii sau insistență precum păgânii]. |
Mt 20:33-40 [D293]× |
---|
Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. Vierii au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!” Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.” Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora? |
Mt 21:41 [D294]× |
---|
Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia, ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.” |
Mt 20:42-44 [D295]× |
---|
Yeshua le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri’? De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam [generație] care va aduce roadele cuvenite. [B21] [B22] [B23] Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera. [A6] [A7] [A14] [A15] [A46] [B15] [B34*] [B15*] [B52] |
Mt 22:2-7 [D296]× |
---|
Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: ‘Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. |
Mt 22:8-10 [D297]× |
---|
Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.” Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. |
Mt 22:11-14 [D298]× |
---|
Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” |
Mt 22:23-29 [D299]× |
---|
În aceeași zi, au venit la Yeshua saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” |
Mt 22:30 [D300]× |
---|
Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, |
Mt 22:30 [D301]× |
---|
ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în Cer. |
Mk 12:24 [D302]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? |
Mk 12:25 [D303]× |
---|
Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, |
Mk 12:25 [D304]× |
---|
ci vor fi ca îngerii în Ceruri. |
Lk 20:34 [D305]× |
---|
Yeshua le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, |
Lk 20:35 [D306]× |
---|
dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți [la înviere] nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. |
Lk 20:36,38 [D307]× |
---|
Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. [...] Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii. |
Mt 22:31-32 [D308]× |
---|
Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? |
Mt 22:32 [D309]× |
---|
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii [înviați].” |
Mt 22:35-40 [D310]× |
---|
Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Yeshua i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ În aceste două porunci se cuprind TOATĂ LEGEA și Prorocii.” |
Mt 22:41-46 [D311]× |
---|
Pe când erau strânși la un loc fariseii, Yeshua i-a întrebat: „Ce credeți voi despre cel uns? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. Și Yeshua le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, îl numește domn, când zice: ‘Domnul a zis domnului meu: Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale’? Deci, dacă David îl numește domn, cum este el fiul lui?” Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. [ Cel uns, biruitorul este fiul Tatălui său, Leul din seminția lui Iuda și Rădăcina lui David, care l-a înfiat. - 2 Sam 7:14; 1 Cro 17:3; 22:10; Ps 89:27; Isa 11:1-10; 51:16; 65:17-25 ] |
Mt 23:1-7 [D312]× |
---|
Atunci, Yeshua, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le, dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi, umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi, le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’” |
Mt 23:8-12 [D313]× |
---|
Voi să nu vă numiți Rabbi. Fiindcă unul singur este învățătorul vostru: cel uns [Ezek 34:23; 37:24], și voi toți sunteți frați. Și „Tată” să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David]: Acela care este în Ceruri. Să nu vă numiți dascăli; căci unul singur este dascălul vostru: cel uns. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat. |
Mt 23:37-38 [D314]× |
---|
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se lasă Casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea |
Mt 23:38 [D315]× |
---|
până când veți zice: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!” |
Mt 24:1-2 [D316]× |
---|
La ieșirea din Templu, pe când mergea Yeshua, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Yeshua le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” |
Mt 24:3 [D317]× |
---|
El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” |
Mt 24:4-8 [D318]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt cel uns!’ Și vor înșela pe mulți. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. |
Mt 24:9-12 [D319]× |
---|
Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci, mulți [dintre cei răi] vor cădea [amăgiți], se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. |
Mt 24:13-14 [D320]× |
---|
Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul. |
Mt 24:15-22 [D321]× |
---|
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate [?? D]*, nimeni n-ar scăpa; |
Mt 24:15-22 [D321]× |
---|
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate [?? D]*, nimeni n-ar scăpa; |
* 15 Adar / 18 MAR 2022 devine o zi necunoscută reflectată în această scurtare a zilelor. Întrucât data sfârșitului nu poate fi modificată, Înțelepciunea a ales zăbovirea în ceea ce privește momentul instalării Împărăției Cerurilor pe pământ. Ceea ce trebuia să înceapă pe 18 MAR 2022, va începe cu o întârziere necunoscută astfel, prin scurtarea zilelor, 18 MAR 2022 devine o zi necunoscută; Ziua venirii fiului Omului poate fi în oricare zi după această dată, o zi necunoscută reflectată în această perioadă specială de amânare. [B32] [B36] Motivul acestei întârzieri este „din pricina celor aleși” „căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta”; această întârziere fiind singura cale găsită pentru a diminua intensitatea crizei din lume pe perioada ultimelor 45 D (zile) ale istoriei. Întrucât se cunoaște progresia geometrică a răului pe pământ din momentul venirii fiului Omului până în Ziua venirii Celui Atotputernic pe norii Cerurilor, s-a întârziat momentul de început al „acumulării” factorilor care vor escalada în criza finală. [A78] [A79] [B17] [B18] [B19] [B31] [B42] [B44] [B48] [B49] [B50] [B51] [B52] |
Mt 24:22 [D322]× |
---|
dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate [?? D]. |
Mt 24:23-26 [D323]× |
---|
Atunci, dacă vă va spune cineva: „Iată, cel uns este aici sau acolo!”, să nu-l credeți. Căci se vor scula cei-unși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă ar fi cu putință [sunt pecetluiți!], [B21] [B23] [B45] chiar și pe cei aleși. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie,” să nu vă duceți acolo! „Iată-L în odăițe ascunse”, să nu credeți. |
Mt 24:29 [D325]× |
---|
Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. |
Mt 24:30-31 [D326]× |
---|
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. |
Mk 15:24-25 [D327]× |
---|
Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. |
Mk 15:26-27 [D328]× |
---|
Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. |
Mt 24:32-33 [D329]× |
---|
De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, |
Mt 24:33-34,36 [D330]× |
---|
să știți că fiul omului este aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că nu va trece neamul [națiunea] acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. [...]* Legat de ziua aceea [mare și înfricoșată] – și ceasul acela [amânat – ?? D] – nimeni nu a văzut-o [e ceva nou, nemai văzut, precum Potopul a fost un eveniment unic și nemai întâlnit, precum nimicirea cetăților din câmpie a fost un eveniment unic și nemai întâlnit; gre. „eidó”]: [B32] [B36] nici îngerii din ceruri [n-au mai întâlnit-o], nici fiul, ci [este prevăzută prin scenariu] numai de Tatăl [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David]. |
Mt 24:35 [D331]× |
---|
* Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. |
Mk 13:33-37 [D332]× |
---|
Luați seama, vegheați și rugați-vă, căci nu știți când va veni vremea aceea. Se va întâmpla ca și cu un om plecat într-altă țară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze. Vegheați dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața. Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheați!’” |
Mt 24:37-39,42 [D333]× |
---|
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea fiului Omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, [...]* Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi [...]** |
Mt 24:39-42 [D334]× |
---|
* tot așa va fi și la venirea fiului Omului. Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat [în Împărăție] și altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată [în Împărăție] și alta va fi lăsată. ** va veni domnul vostru. |
Lk 12:35-40 [D335]× |
---|
Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. Și voi dar fiți gata, căci fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” |
Mt 24:39-43 [D336]× |
---|
Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. |
Mt 24:44 [D337]× |
---|
De aceea, și voi fiți gata; căci fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. |
Lk 12:42-44 [D338]× |
---|
Cine este ispravnicul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuția sa. |
Mt 24:45-47 [D339]× |
---|
Cine [ce] este [Ps 53:6] deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela [unicul] pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate [100%] averile sale. |
Mt 24:48-51 [D340]× |
---|
Tot atunci, în schimb, robul cel rău, zicând în inima lui: „Stăpânul meu zăbovește să vină!”, va începe să bată [B44] pe slujitorii săi și să mănânce și să bea cu bețivii; [A36] atunci, stăpânul robului [cel bun] va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, [A37] îl va tăia în bucăți, [B60] și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; [B63] acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. |
Lk 21:34-35 [D341]× |
---|
Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. |
Lk 12:36 [D342]× |
---|
Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea fiului Omului. |
Mt 25:1-5 [D343]× |
---|
Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci, înțelepte. Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn [de rezervă] în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit. |
Mt 25:6-13 [D344]× |
---|
La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat [A78] și și-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele [neghină].” Cele înțelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă [grâu].” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne , Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni fiul Omului [mirele]. |
Mt 25:14-18 [D345]× |
---|
Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi și le-a încredințat avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanți s-a dus, i-a pus în negoț și a câștigat cu ei alți cinci talanți. Tot așa, cel ce primise cei doi talanți a câștigat și el alți doi cu ei. Dar cel ce primise un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo investiția stăpânului său. |
Mt 25:19-30 [D346]× |
---|
După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteală. Cel ce primise cei cinci talanți a venit, a adus alți cinci talanți și a zis: „Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am câștigat cu ei alți cinci talanți.” Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” Cel ce primise cei doi talanți a venit și el și a zis: „Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am câștigat cu ei alți doi talanți.” Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Dar cel ce primise un talant a venit și el și a zis: „Doamne, am bănuit că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: am fost îngrozit și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău!” Stăpânul său i-a răspuns: „Rob malefic și indolent! Ai considerat că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă investiția mea [în tine]! Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți [„împrumutul”, era cadou(!) de investiție]. Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de din belșug, dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are [totul]! Iar pe robul acela nerecunoscător, aruncați-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” |
Mt 25:31-40 [D347]× |
---|
Când va veni fiul Omului în slava sa, și toți îngerii îi vor fi alături [suport, împreună-slujire], va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga lui. Atunci, împăratul va zice celor de la dreapta lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu [Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David], de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și mi-ați dat de mâncat; mi-a fost sete și mi-ați dat de băut; am fost străin și m-ați primit; am fost gol și m-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la mine.” Atunci, cei neprihăniți îi vor răspunde: „Doamne, când te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci sau fiindu-ți sete și ți-am dat de ai băut? Când te-am văzut noi străin și te-am primit sau gol și te-am îmbrăcat? Când te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la tine?” Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai mei, mie mi le-ați făcut.” |
Mt 25:41-46 [D348]× |
---|
Apoi va zice celor de la stânga lui: „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu mi-ați dat să mănânc; mi-a fost sete, și nu mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu m-ați primit; am fost gol, și nu m-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la mine.” Atunci, îi vor răspunde și ei: „Doamne, când te-am văzut noi flămând sau fiindu-ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu ți-am slujit?” Și el, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai mei, mie nu mi le-ați făcut.” Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică [prin urmările ei], iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică. |
Lk 16:19-22 [D349]× |
---|
Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit [...] * A murit și bogatul și l-au îngropat. [...] ** |
Lk 16:22 [D350]× |
---|
* și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. |
16:23-24 [D351]× |
---|
** Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” |
Lk 16:25-31 [D352]× |
---|
„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci, dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.” Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.” [A79] |
Lk 19:12-14 [D353]× |
---|
Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce.” Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.” |
Lk 19:15-27 [D354]× |
---|
Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, [A14] a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț. Cel dintâi a venit și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.” El i-a zis: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți.” A venit al doilea și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.” El i-a zis și lui: „Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți.” A venit un altul și i-a zis: „Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar, căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.” Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ Apoi a zis celor ce erau de față: „Luați-i polul și dați-l celui ce are zece poli.” „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.” Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea.” [B47] |
Lk 19:41-44 [D355]× |
---|
Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Yeshua a plâns pentru ea și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile: te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată. |
Mt 26:6-13 [D356]× |
---|
Când era Yeshua în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” Când a auzit Yeshua, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” |
Mt 26:20-28 [D357]× |
---|
Ucenicii au făcut cum le poruncise Yeshua și au pregătit Paștele. Seara, Yeshua a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Yeshua, „tu ești!” Pe când mâncau ei, Yeshua a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” * |
Mt 26:29 [D358]× |
---|
* Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu. |
Mt 26:36-46 [D359]× |
---|
Atunci, Yeshua a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. Yeshua le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare [amărăciune; Rev 10:9; Mt 20:20] de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.” Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind [Mt 20:20-23] și a zis lui Petru: „Ce, un timp n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!... Iată că a venit timpul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.” |
Mt 26:57,59-68 [D360]× |
---|
Cei ce au prins pe Yeshua L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. [...] Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Yeshua, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’” Marele preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” Yeshua tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cel Uns, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Yeshua, „sunt! [...]” * Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” Atunci, L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: „Hamashiach, prorocește-ne cine Te-a lovit!” |
>Mt 26:64 [D361]× |
---|
* „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” |
Mt 27:1-2 [D362]× |
---|
Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Yeshua, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont [reprezentantul autorității Romei]. |
Mt 27:11-14 [D363]× |
---|
Yeshua S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Yeshua, „sunt.” Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor. Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” Yeshua nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul. |
Mt 27:27-31 [D364]× |
---|
Ostașii dregătorului au dus pe Yeshua în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. |
Mt 27:39-44 [D365]× |
---|
Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’ Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. |
Mt 27:45-53 [D366]× |
---|
De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Yeshua a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” Yeshua a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. |
Mt 27:62-66 [D367]× |
---|
A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ‘După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morți!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.” Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă. |
Mt 28:1-7 [D368]× |
---|
La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din Cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Yeshua, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.” |
Mt 28:11-15 [D369]× |
---|
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri și au dat de veste preoților celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani și le-au zis: „Spuneți așa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat.’ Și, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi și vă vom scăpa de grijă.” Ostașii au luat banii și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. |
Mt 28:16-20 [D370]× |
---|
Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i. [ [* Afirmația „în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” este necanonică! Ea promovează un politeism contrar atât al monoteismului iudaic, cât și al monoteismului enunțat de Yeshua și ucenicii Săi – creștinismul autentic al primului secol.** ] |
Mt 28:16-20 [D370]× |
---|
** Modul în care abordează „creștinismul” din zilele noastre adevărul cu privire la Dumnezeire este greșit, este o abordare politeistă mascată sub pretenția închinării la un singur Dumnezeu, când în realitate este o închinare la Trei Dumnezei, o ignorare flagrantă a adevărului unitar al Scripturilor care afirmă că este un singur Dumnezeu. „Să știi dar că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu.” „Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.” „Nu avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?” „Pentru ce mă numești bun? – i-a zis Yeshua. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” „Yeshua i-a răspuns: Cea dintâi este aceasta: Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn.” „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți... și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu.” „Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat.” „Deoarece Dumnezeu este unul singur.” „Că nu este decât un singur Dumnezeu.” (Deut 7:9; Isa 45:21; Mal 2:10; Mk 10:18; 12:29; Jn 5:43,44 Jn 17:3; Rom 3:30; 1 Cor 8:4) Doctrina trinitară cu privire la Dumnezeire își are originea în Roma. Nu are nicio legătură cu credința Bisericii primare. Singurul loc în care întâlnim formularea trinitară „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” se află în Evanghelia după Matei (Mt 28:19), formulă care nu se găsește în nicio altă parte. Este de remarcat faptul că formularea găsită în Matei este de fapt o inserare făcută de Roma în perioada de monopol asupra Scripturilor, pentru că modul de abordare făcut de Matei în toată Evanghelia lui a fost cu scopul de a convinge evreii din generația lui că venirea lui Yeshua a fost împlinire a profețiilor... „ca să se împlinească” (Mt 1:22; 2:15; 2:23; 4:14; 8:17; 13:35; 21:4; 26:56; 27:35). Matei și-a scris Evanghelia cu scopul de a demonstra evreilor că Yeshua a fost Cel profetizat. Or este imposibil ca după un întreg șir de demonstrații – „ca să se împlinească” – la urmă Matei să vină cu un concept atât de străin pentru evrei, contrar tuturor Scripturilor. E imposibil ca „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt” să fie afirmație autentică în scrierea evreului Matei care știa că „unul singur este Dumnezeu”, cum este imposibil să fie autentice și următoarele două versete, asupra cărora am tras un semnal de alarmă mai devreme: „Și Eu îți spun: tu ești Petros, și pe această petra voi zidi Biserica Mea.” și „Dacă nu vrea să asculte de ei, supune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte și de Biserică...” (Mt 16:18; 18:17). Aceste versete nu pot să aparțină lui Matei, în plus nu se regăsesc în celelalte Evanghelii sinoptice, care se presupune că s-au inspirat din Matei și au fost scrise mult mai târziu. Nu se regăsesc nici măcar în Luca, despre care se știe că s-a adresat neamurilor... cu atât mai mult n-au ce căuta în Matei, cel care s-a adresat evreilor, altfel toată demonstrația lui „ca să se împlinească” ar fi fost în zadar. Într-adevăr Scripturile recunosc Trei Persoane dumnezeiești, dar nu există nici măcar un verset care să sugereze că acestea Trei Și-au exercitat autoritatea în același timp... mai degrabă este vorba de mandat pe o perioadă de timp și o succesiune. „Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să mă duc, căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu poate să vină, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” „Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Jn 16:7; 14:16) O înțelegere clară a adevărului va releva că pe perioada de dinainte de întrupare a lui Yeshua, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov a fost Yeshua, singurul Dumnezeu; că pe perioada întrupării lui Yeshua mandatul de singurul Dumnezeu I-a revenit Tatălui lui Yeshua, iar după Cincizecime mandatul de singurul Dumnezeu I-a revenit Mângâietorului. Niciodată pe parcursul istoriei nu Și-au manifestat puterea nici Doi, nici Trei, ci doar Unul singur. Există afirmații ale manifestării Duhului și în perioada de dinainte de întrupare, și în timpul întrupării lui Yeshua, dar acestea nu sunt manifestări ale Mângâietorului, ci manifestare, pe perioada de dinainte de întrupare, ale Duhului (Puterii) lui Yeshua, iar pe perioada întrupării este manifestarea Duhului (Puterii) Tatălui. Adevărul Scripturilor nu lasă loc de înțeles că a fost vreodată vreo perioadă în care S-a manifestat mai mult de un Dumnezeu. Este o înțelegere greșită orice asociere a manifestării Dumnezeirii de pe parcursul Vechiului Testament cu Dumnezeu Tatăl. În timp ce Yeshua a făcut niște afirmații foarte clare precum: „Nu că cineva a văzut pe Tatăl.” „Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu (Tatăl)” (Jn 6:16; 1:18), totuși avem afirmații despre oameni care L-au văzut pe Dumnezeu, pe Fiul. Îl avem pe Adam care a fost modelat de Creator (Fiul). Îl avem pe Noe, pe Iov, pe Enoh, pe Avraam, Isaac și Iacov, îl avem pe Moise, și îi avem pe profeți... e clar că aceștia nu L-au văzut pe Tatăl, ci pe Fiul care S-a manifestat și ca Îngerul Domnului, și ca Mihail, dar și ca Dumnezeu în toată slava Sa. Acesta este motivul pentru care se zice: „A venit la ai Săi [„Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău.”], și ai Săi nu-au primit.” „Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru [în realitate Yeshua fusese Dumnezeul lui Israel]... Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a și văzut-o și s-a bucurat... Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut.” (Jn 1:11; 8:54,56,58; Mt 23:37; Lk 13:34) Lucrurile sunt foarte clare atunci nu ești îmbătat cu vinul spurcăciunilor mincinoase ale „Romei”. Strigătul îngerului din Rev 18:1, „A căzut, a căzut Babilonul cel mare!”, are legătură și cu clarificarea adevărului pe acest subiect astfel încât „în gura lor nu s-a găsit minciună” să fie o realitate. Această generație va fi curățată de orice minciună și înșelăciune, și se va închina cu adevărat singurului Dumnezeu adevărat al acestei generații, Leului din seminția lui Iuda, în Duh și adevăr, conform înțelegerii că în Ceruri – odată cu venirea Împărăției izbăvitorului în (peste) această lume – Leul din seminția lui Iuda a început să guverneze. Cu alte cuvinte mandatul Mângâietorului, care S-a manifestat în perioada celor șapte Biserici, s-a încheiat; aceasta însemnă următoarele afirmații: a) „Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei”; b) „și cântau o cântare nouă”; c) „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!”; d) „ale Celui ce șade pe Scaunul de domnie [Dumnezeu], da, ale Mielului [Om] să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”; e) „s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor”; f) „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale unsului [David] Său. Și el va împărăți în vecii vecilor.”; g) „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea unsului Lui.”; h) „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea și puterea! Pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia [și minciunile] ei.”; i) „În vremea aceea se va înălța marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău.”; j) „Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; Scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.”; k) „și iată că pe norii Cerurilor a venit unul [cel!] ca un fiu al Omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. Lui (fiului Omului) i s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și împărăția lui nu va fi nimicită niciodată.” [B14] [B36] [B40] [B56] [A78] [A46] [B3] [A6] [A14] [A15] [B34] [B34*] |
Mk 16:15-20 [D371]× |
---|
Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi , dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” Domnul Yeshua, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin.) |
Acts 1:1-7 [D372]× |
---|
Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Yeshua să facă și să învețe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care ”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. |
Acts 1:9-11 [D374]× |
---|
După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la Cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Yeshua care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru |
Acts 1:11 [D375]× |
---|
va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la Cer.” |
Jn 1:1-3 [E1]× |
---|
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. |
Jn 1:4-5,9 [E2]× |
---|
În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. |
Jn 1:9 [E3]× |
---|
Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. |
Jn 1:10 [E4]× |
---|
El [Cel-ce-Este] era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. |
Jn 1:11 [E5]× |
---|
A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. |
Jn 1:12-13 [E6]× |
---|
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. |
Jn 1:14 [E7]× |
---|
Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. |
Jn 1:15 [E8]× |
---|
Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. |
Jn 1:16-17 [E9]× |
---|
Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Yeshua Cel uns. |
Jn 1:18 [E10]× |
---|
Nimeni [dintre oameni] n-a văzut vreodată pe Dumnezeu [Tatăl]; singurul Lui Fiu [Cel-ce-Este Dumnezeu], care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. |
Jn 1:19-20 [E11]× |
---|
Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?” El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Cel uns. |
Jn 1:21 [E12]× |
---|
Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt!” „Ești prorocul?” Și el a răspuns: „Nu!” |
Jn 1:22-23 [E13]× |
---|
Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?” „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” |
Jn 1:25-27 [E14]× |
---|
Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu ești cel uns, nici Ilie, nici prorocul?” Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.” |
Jn 1:25-27 [E15]× |
---|
A doua zi, Ioan a văzut pe Yeshua venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.’ Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” |
Jn 1:32-34 [E16]× |
---|
Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela [& acela] peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel [& cel] ce botează cu Duhul Sfânt.’ Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El [& el] este Fiul [& fiul înfiat al] lui Dumnezeu.” |
Jn 1:25-27 [E17]× |
---|
Yeshua a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.” „De unde mă cunoști?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Yeshua i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Drept răspuns, Yeshua i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” |
Jn 1:51 [E18]× |
---|
Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste fiul Omului.” |
Jn 2:1-5 [E19]× |
---|
A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Yeshua era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Yeshua cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Yeshua I-a zis: „Nu mai au vin.” Yeshua i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mama lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice.” |
Jn 2:6-7 [E20]× |
---|
Și acolo erau șase vase de piatră [întreaga istorie, șase mii de ani], puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre [milenii „creștine”]. Yeshua le-a zis: „Umpleți vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus [6+6+6]. |
Jn 8:10 [E21]× |
---|
„Scoateți acum”, le-a zis El, „și aduceți nunului.” Și i-au adus. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin [...] a chemat pe mire și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum [la urmă].” |
Jn 2:11 [E22]× |
---|
Acest început al semnelor Lui l-a făcut Yeshua în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El. |
Jn 2:13-16 [E23]× |
---|
Paștele iudeilor erau aproape și Yeshua S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” |
Jn 2:18-19 [E24]× |
---|
Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: „Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica. |
Jn 2:20 [E25]× |
---|
Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” |
Jn 2:21 [E26]× |
---|
Dar El le vorbea despre templul trupului [Biserica] Său. |
Jn 3:1-2 [E27]× |
---|
Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Yeshua noaptea și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” |
Jn 3:3 [E28]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” |
Jn 3:4 [E29]× |
---|
Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” |
Jn 3:5-8 [E30]× |
---|
Yeshua i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne [fiesc] este carne [fiesc] și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: ‘Trebuie să vă nașteți din nou.’ Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” |
Jn 3:9-10 [E31]× |
---|
Nicodim I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?” Yeshua i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?” |
Jn 3:11-13 [E32]× |
---|
Adevărat, adevărat îți spun că Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia Noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri Pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile Cerești? Nimeni nu s-a suit în Cer, afară de Cel ce S-a coborât din Cer, adică Fiul omului, care este în Cer [prin sincronizare cu Tatăl]. |
Jn 3:14 [E33]× |
---|
Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, |
Jn 3:14 [E34]× |
---|
tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, |
Jn 3:15 [E35]× |
---|
pentru ca oricine crede în El să nu piară, |
Jn 3:15 [E36]× |
---|
ci să aibă viața veșnică. |
Jn 3:16 [E37]× |
---|
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. |
Jn 3:17-18 [E38]× |
---|
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. |
Jn 3:19 [E39]× |
---|
Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. |
Jn 3:20 [E40]× |
---|
Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. |
Jn 3:21 [E41]× |
---|
Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu. |
Jn 3:26-28 [E42]× |
---|
Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează și toți oamenii se duc la El.” Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din Cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu cel uns, ci sunt trimis înaintea lui. |
Jn 3:29-36 [E43]× |
---|
Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine din Cer este mai presus de toți; cel ce este de pe Pământ este pământesc și vorbește ca de pe Pământ. Cel ce vine din Cer este mai presus de toți. El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. Cine primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. Căci acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl iubește pe fiul și a dat toate lucrurile în mâna lui. [D338] [D339] Cine crede în fiul [mărturia lui] are viața veșnică, dar cine nu crede în fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” |
Jn 4:4-7,9 [E44]× |
---|
Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Yeshua, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Yeshua. Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. |
Jn 4:10-14 [E45]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, [...]* „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” Yeshua i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu niciodată nu-i va fi sete,** |
Jn 4:10 [E46]× |
---|
* și El ți-ar fi dat apă vie.” |
Jn 4:14 [E47]× |
---|
** ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” |
Jn 4:15,19-20 [E48]× |
---|
„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” [...] „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” |
Jn 4:21-22 [E49]× |
---|
„Femeie”, i-a zis Yeshua, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. |
Jn 4:23-24 [E50]× |
---|
Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr. |
Jn 4:25-26 [E51]× |
---|
„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Cel uns; [...]* Yeshua i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” |
Jn 4:25 [E52]× |
---|
* când va veni el, are să ne spună toate lucrurile.” |
Jn 4:28-30 [E53]× |
---|
Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cel uns?” Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. |
Jn 4:32,34-35 [E54]× |
---|
Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” [...] Yeshua le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. |
Jn 4:36-38 [E55]× |
---|
Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci, în această privință, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.” Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor. |
Jn 4:40-42 [E56]× |
---|
Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Cel uns, Mântuitorul lumii.” |
Jn 5:1-2,5-6,8-9,16 [E57]× |
---|
După aceea era un praznic al iudeilor; și Yeshua S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. [...] Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. Yeshua, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” „Scoală-te ”, i-a zis Yeshua, „ridică-ți patul și umblă.” Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. [...] Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Yeshua și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. |
Jn 5:17-18 [E58]× |
---|
Dar Yeshua le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez [sincronizarea, în Cer nu era Sabat, El nu S-a raportat la Sabat îngrădit de tradiții și porunci omenești].” Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului [de tradiții omenești], dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea, astfel, deopotrivă [una] cu Dumnezeu. |
Jn 5:19-23 [E59]× |
---|
Yeshua a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede pe Tatăl [Leul din seminția lui Iuda] făcând și tot ce face Tatăl, face și fiul întocmai. Căci Tatăl iubește pe fiul și-i arată tot ce face; și-i va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și le dă viață, tot așa și fiul dă viață cui vrea. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o fiului, pentru ca toți să cinstească pe fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe fiul nu cinstește pe Tatăl, care l-a trimis. |
Jn 5:24 [E60]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. |
Jn 5:25-29 [E61]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și fiului să aibă viața în sine. Și i-a dat putere să judece, întrucât este fiu al Omului. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul lui și vor ieși afară din ele. [A78][Mat 25] Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. |
Jn 5:30-32 [E62]× |
---|
Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Este un altul care mărturisește despre Mine; și știu că mărturisirea pe care o face el despre Mine este adevărată. |
Jn 5:36-38 [E63]× |
---|
Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Și Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu I-ați auzit niciodată glasul, nu I-ați văzut deloc fața și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El. |
Jn 5:39-47 [E64]× |
---|
Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața! [D315] Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. Cum puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” |
Jn 6:26-27 [E65]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da fiul Omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe el l-a însemnat cu pecetea Lui.” |
Jn 6:30-31 [E66]× |
---|
Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Yeshua le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta : să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’” |
Jn 6:32-33 [E67]× |
---|
Yeshua le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din Cer, căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din Cer și dă lumii viața.” |
Jn 6:34-39 [E68]× |
---|
„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” Yeshua le-a zis: „Eu-Sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am coborât din Cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, [...]* |
Jn 6:39 [E69]× |
---|
* ci să-l înviez în ziua de apoi. |
Jn 6:40 [E70]× |
---|
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; [...]* |
Jn 6:40 [E71]× |
---|
* și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
Jn 6:43-44 [E72]× |
---|
Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu-Sunt Pâinea care s-a coborât din Cer.” [...] Yeshua le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; [...]* |
Jn 6:44 [E73]× |
---|
* și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
Jn 6:45-16 [E74]× |
---|
În proroci este scris: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.” Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. |
Jn 6:47 [E75]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică. |
Jn 6:48-51 [E76]× |
---|
Eu-Sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care se coboară din Cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din Cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi etern; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu [Duh de viață], pe care îl voi da pentru viața lumii.” |
Jn 6:53-58 [E77]× |
---|
Yeshua le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; [...]* Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană [Duh de viață] și sângele Meu este cu adevărat o băutură [Duh de viață]. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. Astfel este pâinea [Duhul de viață] care s-a coborât din Cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi etern.” |
Jn 6:54 [E78]× |
---|
* și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
Jn 6:60-63 [E79]× |
---|
Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Yeshua, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?... Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață. |
Jn 7:16-19 [E80]× |
---|
Yeshua le-a răspuns: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. Cine vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate. Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă omorâți?” |
Jn 7:21-24 [E81]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „O lucrare [de vindecare în Sabat] am făcut și toți vă mirați de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – și voi tăiați împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbați de mânie împotriva Mea pentru că am însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului? Nu judecați după înfățișare [că nu era preot sau fariseu], ci judecați după dreptate.” |
Jn 7:25-27 [E82]× |
---|
Niște locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-l omoare? Și totuși iată că vorbește pe față, și ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Cel uns. Dar noi știm de unde este omul acesta, însă, când va veni cel uns, nimeni nu va ști de unde este.” |
Jn 7:28-29 [E83]× |
---|
Și Yeshua, pe când învăța pe norod în Templu, striga: „Mă cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat și voi nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc, căci vin de la El și El M-a trimis.” |
Jn 7:31-34 [E84]× |
---|
Mulți din norod au crezut în El și ziceau: „Când va veni, cel uns va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă. Yeshua a zis: „Mai sunt cu voi puțină vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. Voi Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.” |
Jn 7:37-39 [E85]× |
---|
În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Yeshua a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Yeshua nu fusese încă proslăvit. |
Jn 8:12-16 [E86]× |
---|
Yeshua le-a vorbit din nou și a zis: „Eu-Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată.” Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. |
Jn 8:17-19 [E87]× |
---|
În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: deci despre Mine Însumi [Omul] mărturisesc Eu [Divinul, primul martor], și despre Mine mărturisește și Tatăl [al doilea martor], care M-a trimis.” Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Yeshua a răspuns: „Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine [Cel-ce-Este], ați cunoaște și pe Tatăl Meu.” |
Jn 8:21,23-24 [E88]× |
---|
Yeshua le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.” [...] „Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de Sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeți că Eu-Sunt, veți muri în păcatele voastre.” |
Jn 8:25-26 [E89]× |
---|
„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Yeshua le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” |
Jn 8:28-29 [E90]× |
---|
Yeshua deci le-a zis: „Când veți înălța pe fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu-Sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” |
Jn 8:31-33 [E91]× |
---|
Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veți fi slobozi’?” |
Jn 8:34-36 [E92]× |
---|
„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Yeshua, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. |
Jn 8:37-40 [E93]× |
---|
Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Yeshua le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un Om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. |
Jn 8:41-47 [E94]× |
---|
Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Yeshua le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.” |
Jn 8:48-50 [E95]× |
---|
Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Yeshua; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți [Cel-ce-Este]. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. |
Jn 8:51 [E96]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea. |
Jn 8:52-55 [E97]× |
---|
„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” Yeshua a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru, și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. |
Jn 8:56-58 [E98]× |
---|
Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.” „N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” Yeshua le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Sunt-Eu.” |
Jn 9:1-5 [E99]× |
---|
Când trecea, Yeshua a văzut un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Yeshua a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” |
Jn 9:39-41 [E100]× |
---|
Apoi, Yeshua a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să ajungă orbi.” Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” „Dacă ați fi orbi”, le-a răspuns Yeshua, „n-ați avea păcat, dar acum ziceți: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne. |
Jn 10:1-5 [E101]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar. Dar cine intră pe ușă [poartă] este păstorul oilor. Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. |
Jn 10:7-18 [E102]× |
---|
Yeshua le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu-Sunt Ușa oilor. Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. Eu-Sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. Eu-Sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu-Sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un păstor. Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” |
Jn 10:22-30 [E103]× |
---|
În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. Și Yeshua Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Cel uns, spune-ne-o deslușit.” „V-am spus”, le-a răspuns Yeshua, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, niciodată nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem [sincronizare].” |
Jn 10:31-38 [E104]× |
---|
Atunci, iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. Yeshua le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?” Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un Om, Te faci Dumnezeu.” Yeshua le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: Sunteți dumnezei’? Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’ Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl [sincronizare].” |
Jn 11:11,12-15,21-24 [E105]× |
---|
După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Yeshua vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci, Yeshua le-a spus pe față: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” Marta a zis lui Yeshua: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” Yeshua i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia [...]* |
Jn 11:24 [E106]× |
---|
* la înviere, în ziua de apoi.” |
Jn 11:25-27 [E107]× |
---|
Yeshua i-a zis: „Eu-Sunt Învierea și Viața [...]* Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Cel uns, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” |
Jn 11:26 [E109]× |
---|
** Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. |
Jn 11:25 [E108]× |
---|
* Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.** |
Jn 11:34-44 [E110]× |
---|
Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Yeshua plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Yeshua S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. „Dați piatra la o parte”, a zis Yeshua. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” Yeshua i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Yeshua a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Yeshua le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” |
Jn 11:47-50,53 [E111]× |
---|
Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. |
Jn 12:12-15 [E112]× |
---|
A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Yeshua în Ierusalim, a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Yeshua a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.” |
Jn 12:20-23 [E113]× |
---|
Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Yeshua.” Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Yeshua. Drept răspuns, Yeshua le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.” |
Jn 12:24-26 [E114]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. |
Jn 12:27-29 [E115]× |
---|
Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: „Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta”? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! „Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din Cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” |
Jn 12:30-32 [E116]× |
---|
Yeshua a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” |
Jn 12:34-36 [E117]× |
---|
Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că cel uns rămâne în veac. Cum dar zici Tu că fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest fiu al Omului?” Yeshua le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Yeshua le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei. |
Jn 12:44-50 [E118]× |
---|
Iar Yeshua a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.” |
Jn 13:1,3-5,12-15,17 [E119]× |
---|
Înainte de Praznicul Paștelor, Yeshua, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. [...] Yeshua, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. [...] După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. [...]* Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți. |
Jn 13:16 [E120]× |
---|
* Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât Domnul său, nici apostolul, mai mare decât Cel ce l-a trimis. |
Jn 13:18-19,21-30 [E121]× |
---|
Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.’ Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu-Sunt. [...]* După ce a spus aceste cuvinte, Yeshua S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi [antihristul] Mă va vinde.” Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Yeshua, stătea la masă culcat pe sânul lui Yeshua. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Yeshua. Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Yeshua și I-a zis: „Doamne, cine este?” Yeshua a răspuns: „Acela căruia îi voi întinde bucățica [„Roma” întinde bucățica de pâine de Paști] și i-o voi da.” Și a întins o bucățică și a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Yeshua i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.” Dar nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Yeshua voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit în grabă. Era noapte. [D344] |
Jn 13:20 [E122]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că cine primește pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primește și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. |
Jn 13:31-35 [E123]× |
---|
După ce a ieșit Iuda, Yeshua a zis: „Acum , Fiul omului a fost proslăvit și Dumnezeu a fost proslăvit în El. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuși, și-L va proslăvi îndată. Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum. Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” |
Jn 13:36-38 [E124]× |
---|
„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Yeshua i-a răspuns: „Tu nu poți veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.” „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine.” Yeshua i-a răspuns: „Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul [nu vin zorile dimineții], până te vei lepăda [„creștinismul”] de Mine de trei ori [în trei porunci: 1) porunca întâi – înălțarea unui om (6) ca dumnezeu; 2) porunca a doua – închinarea la un chip de om (6); 3) porunca a patra – punerea deoparte ca zi de odihnă o zi sfințită de om (6)]. |
Jn 14:1-2,4 [E125]× |
---|
Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. [...]* Știți unde Mă duc și știți și Calea într-acolo.” |
Jn 14:3 [E126]× |
---|
* Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. |
Jn 14:6-7 [E127]× |
---|
Yeshua i-a zis: „Eu-Sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine [Cel-ce-Este], ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu [manifestat acum prin Mine].* |
Jn 14:7 [E128]× |
---|
* Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut [în Mine].” |
Jn 14:8-11 [E129]× |
---|
„Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns!” Yeshua i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi [sincronizare cu Tatăl] și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? [sincronizare] Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea. |
Jn 14:12-14 [E130]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: și [în ziua aceea] orice veți cere în Numele Meu [Cel-ce-Este], voi face, pentru ca Tatăl [Leul din seminția lui Iuda] să fie proslăvit în fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu [Cel-ce-Este], voi face. |
Jn 14:15-19 [E131]× |
---|
Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Suplinitor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.[...]* Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, [...]** |
Jn 14:18,19 [E132]× |
---|
* Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. ** dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. |
Jn 14:20-21 [E133]× |
---|
În ziua aceea, veți cunoaște că Eu-Sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi. [extinderea sincronizării] Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” |
Jn 14:23-24 [E134]× |
---|
Drept răspuns, Yeshua i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi [sincronizare] vom veni la el și vom locui [sincronizare] împreună cu el. Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Și cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui [sincronizare], care M-a trimis. |
Jn 14:25-31 [E135]× |
---|
V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. [...]* Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ați auzit că v-am spus: ‘Mă duc și Mă voi întoarce la voi.’ Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: ‘Mă duc la Tatăl’, căci Tatăl este mai mare decât Mine [în acest mandat al autorității în care am venit acum ca Om]. Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți. Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl. |
Jn 14:26 [E136]× |
---|
* Dar Ocrotitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu [Cel-ce-Este], vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. |
Jn 15:1-4 [E137]× |
---|
Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul. [...]* Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. |
Jn 15:2 [E138]× |
---|
* Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. |
Jn 15:5 [E139]× |
---|
Eu-Sunt Vița, voi sunteți mlădițele. |
Jn 15:6-8 [E140]× |
---|
Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, [...]* Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei [Leul din seminția lui Iuda]. |
Jn 15:6 [E141]× |
---|
* apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. |
Jn 15:9-15,17 [E142]× |
---|
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele [cele de pe Sinai], veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. [...]* Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. |
Jn 15:16 [E143]× |
---|
* Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu [Leul din seminția lui Iuda], să vă dea. |
Jn 15:18-25 [E144]× |
---|
Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor. Cine Mă urăște pe Mine urăște și pe Tatăl Meu. Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ‘M-au urât fără temei.’ |
Jn 16:1-3 [E146]× |
---|
V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. |
Jn 16:4 [E147]× |
---|
V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceți aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început [prin Moise și proroci], pentru că eram cu voi. |
Jn 16:5-12 [E148]× |
---|
Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Suplinitorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; în ce privește neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea; în ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. |
Jn 16:13-15 [E149]× |
---|
Când va veni Ocrotitorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci el nu va vorbi de la el, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu [Leul din seminția lui Iuda] și vă va descoperi. |
Jn 16:16 [E150]× |
---|
Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl. |
Jn 16:20-21 [E151]× |
---|
Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile nașterii, [C6] [C16] se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. |
Jn 16:22 [E152]× |
---|
Tot așa și voi, acum sunteți plini de întristare, [...]* |
Jn 16:22 [E153]× |
---|
* dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. |
Jn 16:23-24 [E154]× |
---|
În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl [Leul din seminția lui iuda], în Numele Meu [Cel-ce-Este], vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu [Leul din seminția lui Iuda]: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. |
Jn 16:25,28,33 [E155]× |
---|
V-am spus aceste lucruri în pilde. [...]* Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl. [...] V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. |
Jn 16:25-27 [E156]× |
---|
* Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl. În ziua aceea, veți cere în Numele Meu [Leul din seminția lui Iuda] și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuși [Leul din seminția lui Iuda] vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu. |
Jn 17:1-4 [E157]× |
---|
După ce a vorbit astfel, Yeshua a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Yeshua Cel uns, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. |
Jn 17:5 [E158]× |
---|
Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. |
Jn 17:6-11 [E159]× |
---|
Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau [în acest mandat divin] și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – tot ce este al Meu este al Tău [în acest mandat de guvernare] și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume [mandat de guvernare], dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una [sincronizare], cum suntem și Noi. |
Jn 17:12-23 [E160]× |
---|
Când eram cu ei în lume [Cel-ce-Este], îi păzeam Eu [„ocrotitorul copiilor poporului tău”] în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat [în acest mandat al Tău ca Cel-ce-Este] și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei [acum] din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una [sincronizare], cum și Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. |
Jn 17:24 [E161]× |
---|
Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. |
Jn 17:25-26 [E162]× |
---|
Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău [...]* |
Jn 17:26 [E163]× |
---|
* și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei. |
Jn 18:1-8 [E164]× |
---|
După ce a rostit aceste vorbe, Yeshua a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Yeshua de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Yeshua, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Yeshua din Nazaret!” Yeshua le-a zis: „Eu-Sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le-a zis Yeshua: „Eu-Sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Yeshua din Nazaret”, I-au zis ei. Yeshua a răspuns: „V-am spus că Eu-Sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” |
Jn 18:12-14,19-24 [E165]× |
---|
Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Yeshua și L-au legat. L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” Marele preot a întrebat pe Yeshua despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Yeshua i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Yeshua și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” Yeshua i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. |
Jn 18:28-31 [E166]× |
---|
Au adus pe Yeshua de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva Omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. |
Jn 18:33-37 [E167]× |
---|
Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Yeshua și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” Yeshua i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” [...]* „Atunci, un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Yeshua. „Eu-Sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. [...]** |
Jn 18:36-37 [E168]× |
---|
* „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Yeshua. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” ** Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” |
Jn 18:38-40 [E169]× |
---|
Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” Atunci, toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar. |
Jn 19:1-7 [E170]× |
---|
Atunci, Pilat a luat pe Yeshua și a pus să-L bată. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” Yeshua a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. Când L-au zărit, preoții cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” |
Jn 19:8-16 [E171]× |
---|
Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. A intrat iarăși în odaia de judecată și a zis lui Yeshua: „De unde ești Tu?” Dar Yeshua nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ți dau drumul!” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Yeshua, „dacă nu ți-ar fi fost dată de Sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Yeshua afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, „Gabata”. Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Yeshua și L-au dus să-L răstignească. |
Jn 19:17-24 [E172]× |
---|
Yeshua, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, unul de o parte și altul de alta, iar Yeshua la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii și era scris: „Yeshua din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulți din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Yeshua era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. Preoții cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu-Sunt Împăratul iudeilor.’” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. Ostașii, după ce au răstignit pe Yeshua, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos. Și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Iată ce au făcut ostașii. |
Jn 19:28-30 [E173]× |
---|
După aceea, Yeshua, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l-au dus la gură. Când a luat Yeshua oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat suflarea [gre. „pneuma” - Gen 1:30; 2:7; 6:17; 7:15; 7:22; Jos 10:40; Job 7:7; 12:10; 17:1; 33:4; Ps 39:5,11; 62:9; 78:39; 104:29; 146:4; 150:6; Ecc 3:19,21; 8:8; Isa 2:22; 33:11; 38:16; 42:5; Jer 10:14; 51:17; Dan 5:23; Mal 2:15]. |
Jn 19:31-37 [E174]× |
---|
De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. Ostașii au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. Când au venit la Yeshua și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sânge și apă. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” [...]* |
Jn 19:37 [E175]× |
---|
* Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.” |
Jn 19:38-42 [E176]× |
---|
După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Yeshua, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Yeshua de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Yeshua. Nicodim, care la început se dusese la Yeshua noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. Au luat deci trupul lui Yeshua și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Yeshua, era o grădină; și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Yeshua. |
Jn 20:1-10 [E177]× |
---|
În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Yeshua, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.” Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Yeshua, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur. Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Yeshua trebuia să învieze din morți. Apoi, ucenicii s-au întors acasă. |
Jn 20:11-18 [E178]× |
---|
Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Yeshua; unul la cap și altul la picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Yeshua stând acolo în picioare, dar nu știa că este Yeshua. „Femeie”, i-a zis Yeshua, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.” Yeshua i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!” „Nu mă ține”, i-a zis Yeshua, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena s-a dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri. |
Jn 20:19-23 [E179]× |
---|
În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Yeshua, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Yeshua le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.” |
Jn 20:24-27 [E180]× |
---|
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Yeshua. Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Yeshua erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Yeshua, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” |
Jn 20:28-29 [E181]× |
---|
Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” „Tomo”, i-a zis Yeshua, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.” |
Jn 20:30 [E182]× |
---|
Yeshua a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. |
Jn 20:31 [E183]× |
---|
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Yeshua este Cel uns, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui [Leul din seminția lui Iuda]. |
Jn 21:16 [E187]× |
---|
Yeshua i-a zis: „Paște oițele Mele.” |
Jn 21:17 [E189]× |
---|
Yeshua i-a zis: „Paște oile Mele!” |
Jn 21:18 [E190]× |
---|
„Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” |
Jn 21:20-21 [E191]× |
---|
Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Yeshua, [...] Petru s-a uitat la el și a zis lui Yeshua: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” |
Jn 21:22 [E192]× |
---|
Yeshua i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” |
Jn 21:25 [E193]× |
---|
Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Yeshua, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin. |
Gen 12:1-3 [F1]× |
---|
Domnul [Eu-Sunt] zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” [A7] [B15] [B21] [B22] [B23] [B24] [B32] [B36] [A46] [A6] [A14] [A15] [D214] [D218] [D220] |
Gen 13:14-17 [F2]× |
---|
Domnul [Eu-Sunt] a zis lui Avram [...]: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale etern. [C30] Îți voi face sămânța ca pulberea pământului de mare; așa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, și sămânța ta va putea să fie numărată. [B23] [A78] Scoală-te, străbate țara în lung și în lat, căci ție ți-o voi da.” [A78] [A46] [B15] [B15*] [B32] [B34*] [A6] [A7] [A14] [A15] [B36] [B40] [C2] [C3] [C4] [C8] [C13] [C18] [C21] [C27] [D338] [D339] [D346] |
Gen 15:4-5 [F3]× |
---|
Atunci, Cuvântul Domnului [Cel-ce-Este] i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moștenitorul tău, ci cel ce va ieși din tine, acela va fi moștenitorul tău.” Și după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.” Și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta.” [A78] [B22] [D217] [D218] [D219] [D220] [B23] [A46] [B34*] [B48] [C3] [C8] [C18] [C21] |
Gen 17:4-8 [F4]× |
---|
„Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, căci te fac tatăl multor neamuri. Te voi înmulți nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi și din tine vor ieși împărați. Voi pune legământul Meu între Mine [Cel-ce-Este] și tine și sămânța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. Ție și seminței tale după tine îți voi da țara în care locuiești acum ca străin, și anume îți voi da toată țara Canaanului în stăpânire veșnică; și Eu voi fi Dumnezeul lor.” [A33] [A40] [A51] [A78] [B1] [B14] [B15] [B15*] [B23] [B32] [B34*] [B36] [B40] [C1] [C2] [C3] [C4] [C6] [C7] [C8] [C9] [C10] [C11] [C12] [C13] [C15] [C16] [C17] [C18] [C20] [C21] [C22] [B68] [B69] [D314] [D315] [E90] [E175] [E181] [E183] |
Gen 22:15-18 [F5]× |
---|
Îngerul Domnului [Cel-ce-Este] a chemat a doua oară din Ceruri pe Avraam și a zis: „Pe Mine Însumi jur, zice Cel-ce-Este, pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, [E37] [E38] [E102] [E114] te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” [A46] [B34*] [C1] [C5] [C6] [C8] [C9] [C10] [C12] [C15] [C16] [C17] [C18] [C20] [C21] [C22] [D315] [D338] [D339] |
Gen 49:10 [F6]× |
---|
Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, când [ebr. „ad”: etern, departe, în timp ce, până ce] va veni Șilo [sămânța], și de el vor asculta popoarele. [A6] [A7] [A14] [A15] [ Această profeție nu s-a împlinit pe vremea lui Yeshua, cânt Israel se afla sub asuprire Romană; nu se va împlini nici când va reveni căci atunci se vor împlinii cuvintele: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe Scaunul de domnie, de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?” [B20] și nu se va împlini nici când Cetatea Noului Ierusalim va coborî din Cer, căci atunci toate neamurile vor fi nimicite. [B63] [B64] [C8] Singurul moment când se va împlini această profeție este cu ocazia veniri biruitorului de pe calul cel alb, ocazia în care odraslei de la sfârșitul timpului i se dă Împărăția. [A46] [A14] [A15] [A16] [B15] [B15*] [B32] [B34] [B34*] [B36] [B56] [C1] [C2] [C3] [C4] [C5] [C6] [C8] [C9] [C11] [C12] [C13] [C14] [C15] [C16] [C17] [C18] [C20] [C21] [C22] [C23] [C27] [D338] [D339] [E101] ] |
Gen 49:12-26 [F7]× |
---|
Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalță deasupra zidului. [...] Dar arcul lui a rămas tare [B15] și mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov: și a ajuns astfel păstorul, [C18] stânca lui Israel. [A6] [A7] Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, [C12] cu binecuvântările apelor de jos, [C10] cu binecuvântările țâțelor [C7] [C8] și ale pântecelui mamei. [C3] [D3] Binecuvântările Tatălui [Cel-ce-Este] tău [B15*] [B32] [B34*] întrec binecuvântările părinților mei și se înalță până în creștetul dealurilor veșnice: ele să vină peste capul lui Iosif, peste creștetul capului domnului fraților săi! [B15*] [B34*] [C4] [C18] [ Odrasla avea să fie moștenitor pe două linii genealogice: întâi prin Iuda (David și Solomon), apoi prin Iosif (Efraim). ] |
Num 23:9-10 [F8]× |
---|
Îl văd din vârful stâncilor, îl privesc de pe înălțimea dealurilor: este un popor care locuiește deoparte și nu face parte dintre neamuri. Cine poate să numere pulberea lui Iacov și să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!” [A79] [B46] |
Num 23:19-24 [F9]× |
---|
Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. [C1] [C2] [C4] [C8] [C9] [C10] [C16] [C18] [C20] [C21] [C22] Domnul Dumnezeul lui este cu el, el este Împăratul lui, veselia lui. Dumnezeu i-a scos din Egipt [„Roma”], [C4] [C7] [C11] [C17] [C18] [C20] tăria Lui este pentru el ca a bivolului. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. [B44] [B55] [B67] [B72] Acum se poate spune despre Iacov și Israel: „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu [rege și regină, mire și mireasă, Adam și Eva]. [B34] [D288] [F111] Nu se culcă până ce n-a mâncat prada și n-a băut sângele celor uciși. [F47] [B59] [C7] [C23] |
Num 24:5-9 [F10]× |
---|
Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lângă un râu, ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe lângă ape. Apa curge din gălețile lui și sămânța lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag și împărăția lui ajunge puternică. Dumnezeu l-a scos din Egipt [„Roma”], tăria Lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile lui. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, și blestemat să fie oricine te va blestema! |
Num 24:14,17-19,23 [F11]× |
---|
Și acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino, și-ți voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma [vremurile din urmă; în ziua aceea]. [A1] [C3] [C6] [C17] [C20] [C21] [C22] Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. Se face stăpân pe Edom, se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari. Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpânitor și pierde pe cei ce scapă din cetăți. Vai! Cine [dintre cei răi] va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru? [C22] |
Deut 4:27-29 [F12]× |
---|
Domnul vă va împrăștia printre popoare și nu veți rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul. Și acolo veți sluji unor dumnezei care sunt o lucrare făcută de mâini omenești, de lemn și de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă. Și, dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, |
Deut 4:29-31 [F13]× |
---|
Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău. Și după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta glasul Lui, căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi și nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinții tăi. |
Deut 18:15-19 [F14]× |
---|
Domnul Dumnezeul tău [Cel-ce-Este] îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine: să ascultați de el! [B48] [B32] [B34] [B42] [B58] [C9] [D253] [C6] Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău [...] când ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu și să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.” [B11] [B32] [B36] Atunci, Domnul [Cel-ce-Este] mi-a zis: „Ce au zis ei este bine. Le voi ridica din mijlocul fraților lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui și el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Și dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. [D346] |
Deut 30:1-9 [F15]× |
---|
Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea și blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău și dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta și din tot sufletul tău, tu și copiii tăi, potrivit cu tot ce-ți poruncesc azi, atunci Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi și va avea milă de tine, te va strânge iarăși din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăștia Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău, și acolo Se va duce să te caute. Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care o stăpâneau părinții tăi și o vei stăpâni; îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi. Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale și vei iubi pe Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești. Domnul [Cel-ce-Este] Dumnezeul tău va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmașii tăi, peste cei ce te vor urî și te vor prigoni. [E151] [E152] [E153] [C1] [C3] [C6] [C8] [C9] [C10] [C16] Și tu te vei întoarce la Domnul [Cel-ce-Este], vei asculta de glasul Lui și vei împlini toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi. Domnul [Cel-ce-este] Dumnezeul tău te va umple de bunătăți, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău, căci Domnul [Cel-ce-Este] Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinților tăi [...]. [C22] |
2 Sam 7:8-11 [F16]× |
---|
Acum să spui robului Meu David: „Așa vorbește Domnul oștirilor [Cel-ce-Este]: Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut numele mare, ca numele celor mari de pe pământ; am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi.” |
2 Sam 7:11-16 [F17]× |
---|
„Și Domnul [Cel-ce-Este] îți vestește că-ți va zidi o casă. Când [după ce] ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția. El va zidi Numelui Meu o casă și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui. Eu îi voi fi Tată [Leul din seminția lui Iuda] și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească și cu lovituri omenești; dar harul Meu nu se va depărta de la el [...] Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.” [A6] [A7] [A14] [A15] [A46] [B15] [B15*] [B32] [B34*] [B34*] [B36] [B47] [B56] [B59] [B65] [B69] [C1] [C2] [C3] [C18] [C27] |
1 Cro 17:7-10 [F18]× |
---|
Acum să spui robului Meu David: „Așa vorbește Domnul oștirilor [Cel-ce-Este]: Te-am luat de la pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel, am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ; am dat o locuință poporului Meu Israel și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte și pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi.” |
1 Cro 17:10-14 [F19]× |
---|
„Și îți vestesc că Domnul [Cel-ce-Este] îți va zidi o casă. Când ți se vor împlini zilele și când te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, și anume pe unul din fiii tăi, și-i voi întări domnia. El Îmi va zidi o casă și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. Eu îi voi fi Tată [Leul din seminția lui Iuda], și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, [...]. Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, [C24] [C25] [C26] [C27] [C29] [C30] [B24] [B45] [B48] [B65] [B66] [C1] și în Împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.” [A6] [A7] [A14] [A15] [A46] [B15] [B15*] [B32] [B34*] [B36] [B47] [B56] [B59] [B65] [B69] [C1] [C2] [C3] [C18] [C27] |
1 Cro 22:7-11 [F20]× |
---|
David a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gând să zidesc o casă Numelui Domnului Dumnezeului meu. Dar cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Tu ai vărsat mult sânge și ai făcut mari războaie, de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sânge pe pământ. Iată că ți se va naște un fiu, care va fi un om al odihnei și căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmașilor lui de jur împrejur, căci numele lui va fi Pace, și voi aduce peste Israel pacea și liniștea în timpul vieții lui. [...] * Acum, fiule, Domnul să fie cu tine ca să propășești și să zidești Casa Domnului Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine! ** |
1 Cro 22:10,12-13 [F21]× |
---|
* El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu și Eu îi voi fi Tată [Leul din seminția lui Iuda] și voi întări etern scaunul de domnie al împărăției lui în Israel. [D338] [D339] ** Numai să-ți dea Domnul înțelepciune și pricepere și să te facă să domnești peste Israel în păzirea Legii Domnului Dumnezeului tău! Atunci vei propăși, dacă vei căuta să împlinești legile și poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul [Cel-ce-Este] pentru Israel. Întărește-te și îmbărbătează-te, nu te teme și nu te înspăimânta. [C11] [C12] [C15] [ E atât de evident că nu în Solomon [F20] s-a împlinit promisiunea Celui-ce-Este. Nici măcar peste veacuri când Cel-ce-Este S-a făcut Om, și a venit la ai Săi ca Yeshua nu s-a împlinit această promisiune. A trebuit să mai treacă alte veacuri până la venirea „acelei zile” când această promisiune avea să fie împlinită, odată cu strângerea Israelului împrăștiat pe întreg pământul. [F22] [B23] [B24] ] |
Est 6:6-9 [F22]× |
---|
[...] Împăratul i-a zis: Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul? [...] Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească, trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, și calul pe care călărește împăratul și să i se pună cununa împărătească pe cap. Să se dea haina și calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetății și să se strige înaintea lui: „Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!” [D338] [D339] [B15] [A46] [A16] |
Ps 72:1-20 [F23]× |
---|
Un psalm al lui Solomon Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului și dă dreptatea Ta fiului Împăratului [Leul din seminția lui Iuda]! [E86] [E59] Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire. Munții [A7] [B45] [B68] [C21] vor aduce pace poporului și dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptății Tale. El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului și va zdrobi pe asupritor. Așa că se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât se va arăta luna, din neam [popor] în neam [popor]; [B23] [B32] va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia. [C10] [C12] În zilele lui va înflori cel neprihănit și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună. [D325] [D327] [B20] [B34*] El va stăpâni de la o mare la alta și de la râu până la marginile pământului. [F6] [F11] Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui și vrăjmașii vor linge țărâna. [C6] [C7] [C8] [C13] [C21] Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri. [C8] Da, toți împărații se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit și va scăpa viața săracilor; îi va izbăvi de apăsare și de silă și sângele lor va fi scump înaintea lui. Ei vor trăi și-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el și-l vor binecuvânta în fiecare zi. Va fi belșug de grâu în țară până în vârful munților și spicele lor se vor clătina ca și copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului. [C7] Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi fericit. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! [C9] [C11] [C12] [C14] Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! [B53] [C8] Amin! Amin! Sfârșitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai. |
Ps 14:4 [F24]× |
---|
Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea și nu cheamă pe Domnul? |
Ps 14:5-7 [F25]× |
---|
Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit, dar scăparea lui este Domnul [Leul din seminția lui Iuda]. O, de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel! Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli și Israel se va bucura. |
Ps 18:4-19 [F26]× |
---|
Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii; mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul [Leul din seminția lui Iuda] și am strigat către Dumnezeul meu. Din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. Din nările Lui se ridica fum și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului. Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri. Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc. Domnul [Leul din seminția lui Iuda] a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul [Leul din seminția lui Iuda] a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește. [F103] |
Ps 18:27-50 [F27]× |
---|
Tu izbăvești pe poporul care se smerește și smerești privirile trufașe. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul [Leul din seminția lui Iuda] Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele, El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină și îndurarea Ta mă face mare. [A46] [B15] [C6] Tu lărgești drumul sub pașii mei și nu-mi alunecă gleznele. [C10] Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc. Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice; ei cad sub picioarele mele. [C13] [C23] Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. [B34] [B50] [B47] [B59] Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! [D103] [D344] Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, [A7] îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe. Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor. Trăiască Domnul [Leul din seminția lui Iuda] și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău. El dă mari izbăviri împăratului Său și dă îndurare unsului Său, lui David, și seminței lui, pe vecie. |
Ps 22:26-31 [F28]× |
---|
Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri. Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. O sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi despre Domnul [Leul din seminția lui Iuda] către cei ce vor veni după ei. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște. |
Ps 23:1-6 [F29]× |
---|
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului [C27] [B24] [E192] până la sfârșitul zilelor mele. |
Ps 45:1-17 [F30]× |
---|
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, [C3] de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ți sabia – podoaba și slava, da, slava ta! Fii biruitor, [B15] suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! Săgețile tale sunt ascuțite: [B15] [C6] sub tine vor cădea popoare și săgețile tale vor străpunge inima vrăjmașilor Împăratului. Scaunul tău de domnie, dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al Împărăției tale este un toiag de dreptate. Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea. De aceea, dumnezeule, [E104] [F117] Dumnezeul tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii tăi de slujbă. Smirna, aloea și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele; în casele tale împărătești de fildeș, te înveselesc instrumentele cu coarde. Printre preaiubitele [prințesele] tale sunt fete de împărați; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. [B56] [E43] Ascultă, fiică, vezi și pleacă-ți urechea; uită pe poporul tău și casa tatălui tău! Și atunci, împăratul îți va pofti frumusețea. Și fiindcă este domnul tău, adu-i închinăciunile tale! Și fiica Tirului, și cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoința ta. Fata [soția] împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărătești; ea poartă o haină țesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului îmbrăcată cu haine cusute la gherghef și urmată de fete, însoțitoarele ei, care sunt aduse la tine. Ele sunt duse în mijlocul bucuriei și veseliei și intră în casa împăratului. Copiii tăi vor lua locul părinților tăi; îi vei pune domni în toată țara. Din neam în neam îți voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele. |
Ps 50:1-7,14-15,23 [F31]× |
---|
Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui. Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor și împrejurul Lui, o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus și spre pământ, ca să judece pe poporul Său: „Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă. „Ascultă, poporul Meu, și voi vorbi; ascultă, Israele, și te voi înștiința! Eu-Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. [...] Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulțumiri și împlinește-ți juruințele făcute Celui Preaînalt! Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. |
Ps 52:1 [F32]× |
---|
Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? |
Ps 52:5-9 [F33]× |
---|
De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău și te va dezrădăcina din pământul celor vii. Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme și vor râde de el, zicând: „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogățiile lui cele mari și se bizuia pe răutatea lui.” [B53] [B54] Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, [B34] mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci. Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. |
Ps 53:4 [F34]× |
---|
Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea și nu cheamă pe Dumnezeu? |
Ps 53:5-6 [F35]× |
---|
Atunci vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat. O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli și Israel se va bucura. |
Ps 61:1-8 [F36]× |
---|
Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea! De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită și zic: „Du-mă pe stânca [muntele] pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”[...] Aș vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să alerg la adăpostul aripilor Tale. Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculți juruințele, Tu îmi dai moștenirea celor ce se tem de Numele Tău. Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie! În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea și credincioșia Ta să vegheze asupra lui! Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău și zi de zi îmi voi împlini juruințele. |
Ps 65:1-13 [F37]× |
---|
Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion și împlinite vor fi juruințele care Ți-au fost făcute. Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine. Mă copleșesc nelegiuirile, dar Tu vei ierta fărădelegile noastre. Ferice de cel pe care-l alegi Tu și pe care-l primești înaintea Ta, ca să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfințenia Templului Tău. În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării! El întărește munții prin tăria Lui și este încins cu putere. El potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor și zarva popoarelor. Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale. Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat. Tu cercetezi pământul și-i dai belșug, îl umpli de bogății și de râuri dumnezeiești pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia și-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătățile Tale și pașii Tăi varsă belșugul. Câmpiile pustiei sunt adăpate și dealurile sunt încinse cu veselie. Pășunile se acoperă de oi și văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie și cântă. |
Ps 67:1-7 [F38]× |
---|
Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui, ca să se cunoască pe pământ calea Ta și printre toate neamurile mântuirea Ta! Te laudă popoarele, Dumnezeule [Leul din seminția lui Iuda], toate popoarele Te laudă. Se bucură neamurile și se veselesc, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire și povățuiești neamurile pe pământ. Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă. Pământul își dă roadele. Dumnezeu, Dumnezeul nostru [Leul din seminția lui Iuda], ne binecuvântează, Dumnezeu ne binecuvântează și toate marginile pământului se tem de El. |
Ps 80:1-3,14-19 [F39]× |
---|
Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povățuiești pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care șezi pe heruvimi! Trezește-Ți puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin și Manase, și vino în ajutorul nostru! Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Fața Ta și vom fi scăpați! Dumnezeul oștirilor, întoarce-Te iarăși! Privește din Cer și vezi! Cercetează via aceasta! Ocrotește ce a sădit dreapta Ta și pe fiul pe care Ți l-ai ales! [...] Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, [C9] [C13] peste fiul Omului pe care Ți l-ai ales! Și atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăși și vom chema Numele Tău! Doamne, Dumnezeul oștirilor, ridică-ne iarăși! Fă să strălucească Fața Ta și vom fi scăpați! |
Ps 89:1-4,19-37 [F40]× |
---|
Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta [zice unsul]. Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice! Tare ca cerurile este credincioșia Ta!” „Am făcut legământ cu alesul Meu”, zice Domnul. Iată ce am jurat robului Meu David: „Îți voi întări sămânța pe vecie și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.” Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău și ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr; am găsit pe robul Meu David și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. Mâna Mea îl va sprijini și brațul Meu îl va întări. Vrăjmașul nu-l va prinde și cel rău nu-l va apăsa, ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui și voi lovi pe cei ce-l urăsc. Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el și tăria lui se va înălța prin Numele Meu. Voi da în mâna lui marea și în dreapta lui râurile. El Îmi va zice: „Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele!” Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea și legământul Meu îi va fi neclintit. Îi voi face veșnică sămânța și scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea și nu vor umbla după poruncile Mele, dacă vor călca orânduirile Mele și nu vor păzi poruncile Mele, atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua și nelegiuirile cu lovituri, dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei și nu-Mi voi face credincioșia de minciună; nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele. Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare pe David? Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; ca luna va dăinui pe vecie și ca martorul credincios din cer. |
Ps 98:1-9 [F41]× |
---|
Cântați Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni! Dreapta și brațul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor. Domnul Și-a arătat mântuirea, Și-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor. Și-a adus aminte de bunătatea și credincioșia Lui față de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru [Leul din seminția lui Iuda]. Strigați către Domnul cu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului! Chiuiți, strigați și cântați laude! Cântați Domnului cu harpa, cu harpa și cu cântece din gură! Cu trâmbițe și sunete din corn, strigați de bucurie înaintea Împăratului, Domnului! Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea și cei ce locuiesc pe ea, să bată din palme râurile, să strige de bucurie toți munții înaintea Domnului, căci El vine să judece pământul! El va judeca lumea cu dreptate și popoarele cu nepărtinire. |
Ps 99:1-5 [F42]× |
---|
Domnul împărățește: popoarele tremură; El șade pe heruvimi: pământul se clatină. Domnul este mare în Sion și înălțat peste toate popoarele. Să laude oamenii Numele Tău cel mare și înfricoșat, căci este sfânt! Să laude oamenii tăria împăratului, căci iubește dreptatea! Tu întărești dreptatea, Tu faci dreptate și judecată în Iacov. Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și închinați-vă înaintea așternutului picioarelor Lui, căci este sfânt! [...] Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și închinați-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul Dumnezeul [Leul din seminția lui Iuda] nostru este sfânt! |
Ps 110:1-7 [F43]× |
---|
Domnul a zis domnului meu: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele Tale.” Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii tale, zicând: „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!” Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. Domnul a jurat și nu-I va părea rău: „Tu ești preot etern, [C27] [B24] în felul lui Melhisedec.” Domnul, de la dreapta ta, zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării. El bea din pârâu în timpul mersului, de aceea își înalță capul. |
Ps 121:1-8 [F44]× |
---|
Îmi ridic ochii spre munți... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul [Leul din seminția lui Iuda], care a făcut Cerurile și Pământul. Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. [C1] [C5] [C9] [C13] De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac. |
Ps 126:1-6 [F45]× |
---|
Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi și de aceea suntem plini de bucurie. Doamne, adu înapoi pe prinșii noștri de război ca pe niște râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii. |
Ps 2:1-12 [F46]× |
---|
Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!” [B36] [C13] Cel ce șade în Ceruri râde, Domnul [Leul din seminția lui Iuda] Își bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbește și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând: „Totuși Eu am uns pe împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” [A46] [B15] [B32] [B45] [A7] [A14] „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice unsul: Domnul mi-a zis: „Tu ești fiul Meu! Astăzi te-am născut. Cere-Mi și-ți voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” [F6] [F11] [F29] [F30] [F43] [A7] [A14] [A15] [B32|4] [F103] [B47] [B59] [C13] Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului! Slujiți Domnului [Leul din seminția lui Iuda] cu frică și bucurați-vă tremurând. Dați cinste fiului, ca [Tatăl] să nu Se mânie și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El! |
Mal 4:1-6 [F47]× |
---|
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde”, zice Domnul oștirilor, „și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd. Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu”, zice Domnul oștirilor [Leul din seminția lui Iuda]. [D32] [D33] [D35] [D36] [D38] [E138] [E140] [E141] „Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, [B14] [B45] [F41] robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli și porunci pentru tot Israelul! [F14] [E133] [F46] Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie [ebr. „Cel al cărui Dumnezeu este Domnul” – Leul din seminția lui Iuda] [D257] [D259] înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, [D265] [D279] [D281] [D313] [D315] [D285] [D354] [E175] [E136] [E147] [E149] [E90] [C3] [C8] [C10] [C16] [B14] [B15] [B21] [B22] [B23] [B24] [C22] ca nu cumva, la venirea Mea, [D338] [D339] [D346] [D335] să lovesc țara [Salemul] cu blestem!” [F12] [F13] [D314] [D315] [F15] [F29] [F23] [F46] [C1] [C3] [C4] |
Isa 9:1-7 [F48]× |
---|
Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor [țara de naștere a unsului Celui-ce-Este]. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină. Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. Căci un Copil ni S-a născut, [B38] un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El [Leul din seminția lui Iuda] va face ca domnia lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor [Leul din seminția lui Iuda]. [A49] [A51] |
Isa 14:1-11 [F49]× |
---|
Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului [B53] [B54] [A56] [A37] și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!” Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. [B55] Toți iau cuvântul ca să-ți spună: „Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!” Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. |
Isa 14:12-21 [F50]× |
---|
Cum ai căzut din Cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! [B39] [B40] [E116] Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dar ai fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului! [B61] Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?” [C7] Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, [B61] ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi. Pregătiți măcelărirea fiilor din pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți! [B64] |
Isa 24:12-23 [F51]× |
---|
Numai pustiire a mai rămas în cetate și porțile stau dărâmate. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. [A7] [A15] [B47] [C13] Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, [F48] [B53] [C5] [C6] [C8] [C9] [C22] [D49] [D212] [D49] lăudați Numele Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării!” De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” (Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!”) Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului! Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împărații pământului. Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, [B61] vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, [B63] vor fi pedepsiți. [B64] Luna va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți pe Muntele Sionului și la Ierusalim, [B45] [C1] [C3] [C21] strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui. [B11] [B12] [B14] [B23] [B24] [B36] [B45] [B56] [B65] [B66] |
Isa 25:1-12 [F52]× |
---|
Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. Căci ai prefăcut cetatea [„Roma”] într-un morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. [B53] [B54] [B55] De aceea Te slăvesc popoarele puternice și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruință ale asupritorilor. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. [B56] [D338] [D339] [B57] [D297] [D298] [D334] [E21] [C19] [D133] [D335] Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. [B24] [B65] [C1] [C3] [C9] [C10] [C16] [E151] [E152] [E153] În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim și să ne bucurăm de m |